© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Ultimele Porunci conduc la inimă[2018-11-21]Audienţa generală de miercuriNu ne putem corecta prin propriile forţe, oricât de „titanic” ar fi efortul nostru, a spus Papa Francisc astăzi. Avem nevoie de Duhul Sfânt: „numai aşa trudele noastre pot aduce rod, pentru că Duhul Sfânt este cel care ne duce înainte”. Pontiful a continuat seria de cateheze dedicate Poruncilor, oprindu-se la ultimele două: „Să nu pofteşti femeia aproapelui tău; să nu pofteşti niciun lucru care este al lui”. Scopul Legii, a mai spus el, nu este să îl convingă pe om că se poate mântui prin ascultarea de reguli, ci să îl ajute să conştientizeze „adevărul său, adică sărăcia sa, care devine deschidere autentică, deschidere personală la milostivirea lui Dumnezeu, care ne transformă şi ne reînnoieşte. Dumnezeu este singurul capabil să reînnoiască inima noastră, cu condiţia ca noi să ne deschidem inima Lui: este singura condiţie; El face totul, dar trebuie să ne deschidem inima.” De aceea a îndemnat să ne recunoaştem „cerşetori”. „Duhul Sfânt este învăţătorul care ne conduce: să ne lăsăm ajutaţi. Să fim cerşetori, să cerem acest har.” Referindu-se la ultimele două Porunci Papa s-a întrebat: „care este funcţia acestor cuvinte? Este un rezumat? Este ceva mai mult?” Şi a răspuns: prin Poruncile IX şi X „este scos în evidenţă faptul că toate încălcările se nasc dintr-o rădăcină interioară comună: dorinţele rele. Toate păcatele se nasc dintr-o dorinţă rea. Toate. Acolo începe să se mişte inima şi unul intră în acel val şi ajunge într-o încălcare.” Dovadă stau şi cuvintele lui Isus: „Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutăţile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi îl fac pe om impur” (Mc7,21-23). Drept urmare, a explicat Sfântul Părinte, întregul Decalog ar fi inutil dacă nu ar conduce spre inima omului. „Decalogul se arată lucid şi profund cu privire la acest aspect: punctul de sosire – ultima poruncă – al acestei călătorii este inima, şi dacă aceasta, dacă inima nu este eliberată, restul foloseşte la puţin. Aceasta este provocarea: a elibera inima de toate aceste lucruri rele şi urâte. Preceptele lui Dumnezeu se pot reduce să fie numai faţada frumoasă a unei vieţi care rămâne oricum o existenţă de sclavi şi nu de fii. Adesea, în spatele măştii fariseice a corectitudinii asfixiante se ascunde ceva urât şi nerezolvat.” Amintind că „fericiţi sunt cei săraci în duh”, a spus: „fericiţi cei care încetează să se înşele crezând că se pot mântui de propria slăbiciune fără milostivirea lui Dumnezeu, singura care poate să vindece. Numai milostivirea lui Dumnezeu vindecă inima. Fericiţi cei care recunosc propriile dorinţe rele şi cu o inimă căită şi umilită nu stau în faţa lui Dumnezeu şi a celorlalţi oameni ca nişte drepţi, ci ca nişte păcătoşi. […] Aceştia sunt cei care ştiu să aibă compasiune, care ştiu să aibă milostivire faţă de alţii, pentru că o experimentează în ei înşişi.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 920, Ultimul acces: 2026-11-08 04:37:43
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
