Prof. Mihai Coman: Semnificaţia profundă a Catedralei Mântuirii Neamului nu răzbate în presa autohtonă

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Prof. Mihai Coman: Semnificaţia profundă a Catedralei Mântuirii Neamului nu răzbate în presa autohtonă

[2018-11-20]

de Gheorghe Anghel

O discuţie cu profesorul Mihai Coman va face pe oricine să îşi schimbe impresia despre ceea ce înseamnă mass media în spaţiul românesc şi jurnalismul de calitate.
Într-un dialog amical, ca de la ucenic la profesor, l-am provocat să ne transmită câteva impresii despre modul în care presa laică din România a tratat proiectul Catedralei Mântuirii Neamului.
Răspunsul a fost în acelaşi ton cu personalitatea sa, natural şi sincer.
Fondatorul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a evidenţiat, mai ales, faptul că „semnificaţia profundă a Catedralei Mântuirii Neamului nu este vizibilă şi nu răzbate în presa autohtonă”.
El a atras atenţia că „nimeni nu cere presei laice să aibă atitudinea şi tonul presei religioase, dar nici să trateze tema Catedralei Mântuirii Neamului ca şi cum ea nu ar avea niciun fel de conţinut religios!”
Profesorul Mihai Coman a surprins şi faptul că „numărul materialelor a crescut odată cu catedrala”, însă, din păcate, mediatizarea a „glisat de la factual la detaliul senzaţional sau diatribă”.
Text integral:
Dacă ne uităm la felul în care mass media din România a prezentat construcţia Catedralei Mântuirii Neamului, observăm că numărul materialelor a crescut odată cu catedrala.
Ceea ce nu înseamnă că, după atâţia ani, presa laică a reuşit să ofere o imagine elocventă şi echilibrată asupra acestui subiect.
Mediatizarea a crescut cantitativ, nu şi calitativ şi a glisat de la factual la detaliul senzaţional sau diatriba (mulţumesc în acest context fostului meu student Florin Valeriu Stan, care, în lucrarea de dizertaţie, a strâns o parte din formele de mediatizare ale Catedralei)
De fapt, presa a făcut două lucruri care au amplificat confuzia:
1) a politizat excesiv subiectul;
2) a amestecat chestiunea catedralei cu alte aspecte şi instituţii ale vieţii religioase sau cu alte evenimente (drama de la Colectiv).
Nu cred că publicul presei curente, laice, are vreo idee asupra istoriei de 150 de ani a acestui proiect; nu cred că ştie (cine sa îşi mai aducă aminte) de slujba oficiată de Preafericitul Patriarh Teoctist şi Papa Ioan Paul al II-lea la locul unde atunci se preconiza că se va construi Catedrala; nu cred că ştie că pânza de apă freatică a creat uriaşe probleme constructorilor şi a întârziat ridicarea catedralei cu multe luni.
Nu cred că a primit mesajele pe care Preafericitul Patriarh Daniel le transmitea credincioşilor şi în care le oferea explicaţii, informaţii şi sprijin spiritual. Nu cred că este informat cu privire la nenumărate alte lucruri importante legate de acest edificiu şi de semnificaţia sa.
În schimb, Catedrală a apărut mereu în asociere cu lideri şi evenimente politice, astfel încât numele şi faptele acestora să fie o pată aruncată pe reputaţia Catedralei. De asemenea, ea a fost permanent asociată cu chestiunile financiare, niciodată puse în context, dar mereu exagerate.
Presa a ales (cel mai adesea) să nu urmărească temele de anvergură, ci să se ancoreze în aspecte anecdotice, circumstanţiale şi facil-spectaculoase.
Presa autohtonă consideră că o atitudine acuzatoare faţă de toţi şi de toate constituie misiunea sa fundamentală. Ea nu mai poate prezenta echidistant informaţii, ca şi cum publicul nu ar aştepta informaţii, ci doar judecăţi, condamnări, scandaluri etc.
Ea privilegiază vocile care exagerează (chiar cu preţul minciunii) şi nu oferă decât arareori un echilibru între diversele puncte de vedere. În plus, ea nu urmăreşte un fenomen în profunzimea lui şi rămâne la aspectele conjuncturale. Altfel spus este reactivă, nu are o viziune proprie, acea viziune profesională care face jurnalismul de calitate.
Spre exemplu, dacă nu ar fi fost drama de la Colectiv, s-ar fi discutat vreodată relaţia dintre construcţia de biserici si de spitale? Dacă nu ar fi fost acea bătrânică şi gestul ei de a dona 10.000 de lei, s-ar fi discutat vreodată de relaţia dintre subvenţiile guvernamentale şi donaţiile individuale, adică despre devoţiune şi credinţă?
În toate aceste abordări, cu perspective atât de diferite, adeseori contradictorii, există un element total absent – dimensiunea spirituală.
Evident nimeni nu cere presei laice să aibă atitudinea şi tonul presei religioase. Dar nici să trateze tema Catedralei Mântuirii Neamului ca şi cum ea nu ar avea niciun fel de conţinut religios!
Dacă numeroase aspecte de moment au fost mediatizate şi/sau hiper-mediatizate, semnificaţia profundă a Catedralei Mântuirii Neamului nu este vizibilă şi nu răzbate în presa autohtonă.
Prof. Emerit Mihai Coman
Născut în Făgăraş în 1953, Mihai Coman este absolvent al Facultăţii de Litere (1976) şi doctor în Litere (1985).
În 1990 a înfiinţat Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (FJSC) în cadrul Universităţii din Bucureşti, prima facultate de jurnalism din România.
Este primul conducător de doctorat în domeniul Ştiinţe ale Comunicării din România şi în decursul anilor s-a implicat activ în managementul academic, ca decan, ca director al Departamentului de Jurnalism, ca director al Şcolii Doctorale în Ştiinţe ale Comunicării şi ca director al Centrului de cercetare SPARTA.
Mihai Coman a publicat 19 cărţi, din 1980 până în prezent, multe cu ediţii revăzute şi adăugite, şase volume coordonate, peste 30 de studii în volume colective, ca autor unic şi coautor, peste 30 de studii publicate în reviste ştiinţifice, în calitate de autor şi coautor.
A predat ca visiting professor la universităţi din Franţa, Canada, SUA şi Germania

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 2227, Ultimul acces: 2026-11-08 16:02:34

Timp total: 0.04s...

[]:1