PS Florentin despre Liturghia cu Sfântul Părinte - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

 
Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

PS Florentin despre Liturghia cu Sfântul Părinte

[2018-11-08]
Episcopii români la Santa Marta
Episcopii romano-catolici şi greco-catolici din România şi Republica Moldova, aflaţi în aceste zile în Roma pentru vizita ad limina apostolorum la mormântul Sf. Petru, în dimineaţa de joi, 8 noiembrie 2018, au participat la Sfânta Liturghie împreună cu Sfântul Părinte Papa Francisc, în capela Santa Marta din Vatican. Imediat după celebrare şi înainte de audienţa privată la Pontiful Roman, Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, a transmis o relatare despre momentele încărcate de har ale împreună-rugăciunii cu Sfântul Părinte:

„Lăudat să fie Isus Hristos! Suntem în sfânta zi de 8 noiembrie, Sărbătoarea Arhanghelilor Mihail şi Gavril şi a puterilor cereşti fără de trupuri. Aici, în Roma, pentru noi a fost un moment cu totul deosebit, pentru că în această dimineaţă am fost invitaţi să celebrăm Sfânta Liturghie cu Sfântul Părinte, Papa Francisc.
Am plecat în jurul orei 6:30 de la Colegiul Pontifical român Pio Romeno, cu un microbuz, şi am ajuns la poarta de intrare în Statul Vatican în jurul orei 6.40. Apoi la ora 6.45, am intrat în hotelul Sfânta Marta, în cadrul Vaticanului şi acolo, la nivelul parterului, ne-am îndreptat spre capela unde obişnuieşte să celebreze Sfântul Părinte, Papa Francisc, în fiecare dimineaţă când se află în Roma. Am intrat în sacristie, ne-am înveşmântat şi am purces în procesiune în capelă, unde ni s-au dat câteva indicaţii practice. Capela este luminoasă, are un crucifix mare în spatele altarului şi tabernacolul este foarte frumos, făcut din bronz, situat lateral-dreapta.
Alături de noi – cei 15 Episcopi din România şi Republica Moldova -, a fost şi un grup de preoţi şi, de asemenea, un grup de laici. A început Sfânta Liturghie cu Sfântul Părinte singur la masa altarului şi am ascultat Evanghelia de la Luca prima parte (Lc 15, 1-10) – cu pildele pe care le spune Isus, respectiv pilda oii pierdute şi cea a drahmei pierdute. La momentul predicii, Sfântul Părinte a fost foarte sintetic şi clar, în stilul caracteristic, respectiv ne-a indicat de la început punctele asupra cărora doreşte să se oprească: mărturia, murmurarea, întrebarea şi a încheiat cu bucuria.
Analizând primul punct, mărturia, s-a oprit la faptul că Isus stătea la masă cu vameşii şi păcătoşii şi aceştia îl ascultau. Mărturia este cea care rupe obişnuinţele, care împinge înainte Biserica, mărturia e cea care dă viaţă Bisericii, pentru că, nu atât vorbele impresionează, cât mărturia de viaţă. Şi aici a făcut şi o aluzie la Biserica noastră, a vorbit despre mărturia care a impresionat: prin mărturie, martirii sunt cei care prin moartea lor dau viaţă Bisericii. Sfântul Părinte a explicat că Isus doreşte să ofere această mărturie neobişnuită, pentru că păcătoşii erau marginalizaţi şi se ştia că atingerea unui păcătos sau a unui lepros însemna a deveni impur şi atunci toţi se fereau de aceşti oameni şi încercau să nu aibă niciun contact cu ei.
A urmat punctul al doilea, murmurarea, care se referă la fariseii şi cărturarii care nu sunt de acord cu ceea ce face Isus, dar nu au curajul să îi spună în faţă acest lucru şi atunci murmură între ei şi spun că Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei. În mod simbolic, acest punct se referă la cei care rămân închişi în propriile idei şi nu se lasă purtaţi de mărturie, nu încearcă să primească mărturia ca pe un exemplu de viaţă care le poate şi lor transforma viaţa, deci este simbolizat egoismul propriu, răutatea umană. Din nefericire, «această plagă a societăţii», spunea Sfântul Părinte, «o întâlnim la diverse niveluri şi astăzi, începând din familie, apoi în parohie, în Dieceze, în politică» – şi aici a făcut din nou o aluzie la ţara noastră, a oferit ca exemplu regimurile totalitare care, pentru a suprima mărturia Bisericii au acaparat mijloacele de comunicare în masă, mass-media, şi au început să murmure, să denigreze Biserica, nu au încercat să aibă un dialog sincer cu Biserica, să cunoască intenţiile Bisericii, ci au vrut efectiv să o elimine, pentru că Biserica deranja, supăra.
Ei bine, acestui mod de a proceda, Isus îi opune dialogul şi aici urmează al treilea punct, cu întrebarea pe care Isus le-o pune direct, dar nu în acelaşi mod în care ei îi puneau întrebările încercând să îl prindă, să îl ispitească, ci este o întrebare merită să convertească, să întoarcă spre lumină sufletele lor închise în egoismul propriu. Întrebarea este: «care om dintre voi nu ar proceda aşa cum a procedat păstorul?» Sunt astfel invitaţi să se pună în rolul păstorului care a pierdut o oaie, în rolul femeii care a pierdut o drahmă. Sigur că, după logica umană, firesc ar fi fost ca, dacă un om are 99 de oi, să nu îl intereseze oaia pierdută, dacă are 9 drahme, să nu îl mai intereseze drahma pierdută. Dar Isus, prin această pildă, le transmite că, de fapt, Dumnezeu doreşte ca toţi să se mântuiască, toţi să poată fi câştigaţi pentru Împărăţie.
Ultimul punct este bucuria. «Bucuraţi-vă cu mine», este refrenul care apare în acest capitol, «bucuraţi-vă cu mine pentru că am găsit». Sfântul Părinte ne-a îndemnat să rămânem în această bucurie a celor care au fost găsiţi de Hristos, «să ne lăsăm găsiţi de Hristos şi să păstrăm în sufletele noastre bucuria celui care a fost găsit de Hristos». În rezumat, acestea au fost cuvintele Sfântului Părinte. După momentul omiletic am rămas câteva clipe în linişte, iar apoi Sfânta Liturghie şi-a urmat cursul. La momentul cuminecării ne-am apropiat şi noi, în procesiune, pe două rânduri şi ne-am cuminecat cu Preasfântul Trup şi Sânge al lui Isus. Sfântul Părinte a rămas în tronul său, apoi a urmat din nou un moment de linişte pe fondul fin al unei dulce melodii de orgă. În clipa în care această mică partitură de orgă s-a încheiat Sfântul Părinte s-a ridicat de pe tron şi a făcut încheierea Sfintei Liturghii cu binecuvântarea finală, după care a trecut în faţa Sf. Altar, s-a închinat şi a mers din nou în sacristie.
Ceremonierii ne-au făcut un semn, la care am ieşit în procesiune din capelă, ne-am dezbrăcat în sacristie şi am fost invitaţi cu toţii să venim din nou în capelă, în sutane şi cu însemnele episcopale. Ni s-au arătat câteva locuri în capelă, ne-am aşezat şi am rămas în linişte. Sfântul Părinte ieşise din sacristie şi stătea pe un scaun undeva, între oameni, în reculegere după Sf. Liturghie. Am rămas şi noi în reculegere pentru câteva minute, după care, Sfântul Părinte a ieşit din capelă şi pe holul din faţa capelei, un hol mai larg, ne-a aşteptat, împreună cu fotografii. Am trecut pe rând prin faţa Sfântului Părinte pentru a-l saluta.
Am avut ocazia, alături de ceilalţi Episcopi, să dau şi eu mâna cu Sfântul Părinte, m-am prezentat, i-am spus că sunt Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla şi că Eparhia noastră aniversează în acest an 165 de ani. I-am sărutat inelul, inelul Pescarului, inelul lui Petru, exprimând în mod simbolic ascultarea faţă de cel care reprezintă semnul vizibil al unităţii Bisericii Catolice şi este Vicarul pe pământ al lui Hristos, urmaşul în tronul Apostolului Petru şi Episcopul Romei, respectiv, pentru noi, este Sfântul Părinte, Papa, capul văzut al Bisericii universale. După acest moment am revenit la Colegiul Pio Romeno şi ne pregătim pentru audienţa care va avea loc la ora 10.45 în palatul Vatican.
Ne rugăm în continuare Bunului Dumnezeu şi purtăm în sufletele noastre Biserica de acasă, pe toţi şi pe fiecare, începând cu Episcopii noştri, preoţii noştri, persoanele consacrate, familiile din eparhia noastră, cu copilaşii de la grădiniţă, elevii de la liceu, studenţii seminarişti, tinerii din organizaţiile de tineret, din ASTRU şi pe cei din AGRU, familiile noastre creştine, pe vârstnicii noştri, pensionarii noştri, pe cei bolnavi, pe cei care suferă, sunt purtători de handicap, marginalizaţi, săraci şi fără adăpost, pe cei care sunt sub adicţie de orice fel, pe cei pentru care nu se roagă nimeni şi, evident – cu atât mai mult cu cât suntem în luna noiembrie – ne rugăm şi pentru sufletele din Purgatoriu. Iată multitudinea intenţiilor cu care suntem încărcaţi aici, la Roma, dar, cu bucurie, vă purtăm pe fiecare dintre dumneavoastră împreună cu noi în suflet în aceste momente de încărcare spirituală pentru Biserica noastră în comuniune cu Biserica Romei încă din anul 1700.
Bunul Dumnezeu să binecuvânteze pe toţi credincioşii şi credincioasele Eparhiei noastre, întreaga Biserică Greco-Catolică, să ne dea nouă tuturor – aşa cum frumos spunea Evanghelia de astăzi în ritul latin – să trăim bucuria acelora care au fost găsiţi de Hristos, să ne lăsăm cuprinşi de această bucurie a lui Hristos care să constituie şi bucuria vieţii noastre, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Filipeni, care zice, la capitolul al IV-lea: «bucuraţi-vă pururea în Domnul şi iarăşi zic, bucuraţi-vă, nu vă împovăraţi cu nici o grijă, ci întru toate prin închinăciune şi prin rugă, cu mulţumire cererile voastre să fie înălţate lui Dumnezeu, iar pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre întru Hristos Isus, Domnul nostru, Căruia să-I fie cinstea, mărirea şi închinarea în toţi vecii vecilor». Amin.” (foto: PS Florentin şi dc. Marius Cîmpean)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 857, Ultimul acces: 2026-11-10 08:24:12