Patriarhul Daniel: Văpaia focului din iad este regretul veşnic al omului că nu a răspuns iubirii lui Dumnezeu[2018-11-04]de Florin NicolaieÎn cuvântul adresat credincioşilor duminică, 4 noiembrie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a atras atenţia că „Văpaia focului din iad este mustrarea conştiinţei pentru binele pe care omul ar fi putut să îl facă şi nu l-a făcut, este regretul veşnic că nu a răspuns iubirii lui Dumnezeu”. Predica Preafericirii Sale a fost prilejuită de participarea la Sfânta Liturghie oficiată la Mănăstirea ilfoveană Pasărea şi a cuprins înţelesurile duhovniceşti ale Evangheliei duminicale, pericopa Bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr: „Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr reprezintă două moduri de viaţă diferite”. „După moartea trupului, sufletul omului îşi aminteşte de faptele săvârşite pe pământ şi simte starea spirituală în care se află, fie fericire în comuniunea sfinţilor, în sânul lui Avraam, fie nefericire, şi mustrare de conştiinţă în singurătatea iadului”, a precizat Patriarhul României. Bogatul nemilostiv ajunge în iad pentru că în timpul vieţii sale pe pământ sufletul său s-a întunecat, a fost nerecunoscător faţă de Dumnezeu. Patriarhul Daniel, a spus că „viaţa omului pe pământ, deşi este trecătoare, are o valoare unică deoarece de ea depinde fericirea sau nefericirea veşnică a omului”. „Acest contrast între viaţa trăită în desfătare materială şi în uitare de Dumnezeu şi viaţa plină de suferinţă din cauza bolii şi a singurătăţii a săracului Lazăr, ne arată că Dumnezeu respectă libertatea omului de a îşi organiza viaţa cum doreşte”, a observat Preafericirea Sa. Însă „moartea trupului schimbă starea vieţii: „cel care a fost sărac, bolnav şi singur este dus în comuniunea drepţilor, iar cel care a fost necredincios şi nemilostiv ajunge în iad”. Starea sufletului de comuniune cu Dumnezeu sau de despărţire de El, starea sufletului de iubire milostivă sau de neiubire milostivă este determinantă în momentul morţii pentru viaţa cea veşnică. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a menţionat că „Dumnezeu nu vede numai faptele bune ci şi lumina sufletului smerit, căci dacă săvârşim fapte bune şi ne lăudăm cu ele am pierdut plata”. „Săracul Lazăr nu a făcut fapte bune, nu putea să arate milostenie, că nu avea cu ce, dar şi-a sfinţit sufletul cu rugăciune, smerenie, răbdare şi neosândire”. Persoana care „L-a iubit pe Dumnezeu prin rugăciune şi pe semeni prin faptele bune ale iubirii smerite şi milostive se va bucura veşnic de slava lui Dumnezeu”, a spus Patriarhul Daniel. Raiul şi iadul încep de pe pământ Preafericirea Sa a citat o concluzie a marelui scriitor Feodor Dostoevski în legătură cu tema pericopei care sublinia că „raiul sau iadul începe încă din lumea aceasta în sufletul omului”. „Dacă omul a adunat în suflet iubire milostivă, el se apropie de rai, dacă a adunat răutate în suflet, el se deschide spre iad”, a adăugat Patriarhul României. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a atras atenţia că „nu Dumnezeu forţează pe cineva să meargă în rai sau să meargă în iad, ci însuşi sufletul omului liber se orientează din viaţa de pe pământ spre acestea”. La finalul predicii, Patriarhul Daniel a îndemnat credincioşii să folosească „timpul vieţii pe pământ ca timp de pregătire pentru Împărăţia cerurilor”. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 10146, Ultimul acces: 2026-11-07 11:29:41
|
Timp total: 0.04s...
[]:1