© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
„Maica Bisericii”, o proclamare neaşteptată a Papei Paul al VI-lea[2018-03-04]Papa Paul al VI-leaCu instituirea sărbătorii obligatorii a Mariei Maica Bisericii în calendarul liturgic roman pentru lunea de după Rusalii, stabilită de Papa Francisc cu un decret publicat sâmbătă, 3 martie 2018, se împlineşte un drum început în urmă cu 54 de ani. Era 21 noiembrie când Papa Paul al VI-lea, în discursul de încheiere a celei de-a treia sesiuni conciliare, în timpul şedinţei care promulga Constituţia Lumen gentium dedicată Bisericii şi decretele despre ecumenism şi despre Bisericile Răsăritene, o proclama în faţa a peste două mii de Episcopi reuniţi în Bazilica San Pietro pe Maria ca „Maica Bisericii”, citim într-un material al Vatican Insider, publicat pe Ercis.ro în traducerea pr. Mihai Pătraşcu. De mai multe ori, în anii 1959 şi 1960, Papa Ioan al XXIII-lea o definise în acest mod pe Preasfânta Fecioară Maria, şi însuşi Papa Paul al VI-lea, la sfârşitul celei de-a doua sesiuni de lucrări conciliare, exprimase speranţa să se ajungă la această proclamare. În precedentele sesiuni ale Conciliului Vatican II se discutase dacă să se promulge aparte o schemă dedicată Preasfintei Fecioare Maria sau dacă în schimb să se insereze un capitol mariologic în schema „De Ecclesia”. A prevalat poziţia Episcopilor germani şi austrieci, care i-au cerut teologului Karl Rahner să pregătească un studiu în această privinţă. Conform lui Rahner, textul comisiei pregătitoare, intitulat „Despre Preasfânta Fecioară Maria, Maica Bisericii”, reprezenta „izvor de nelinişte vie” şi „ar fi rezultat un rău inimaginabil din punct de vedere ecumenic, atât în ce îi priveşte pe răsăriteni cât şi în ce îi priveşte pe protestanţi”. Astfel schema a fost redusă până la a face din ea un capitol al Constituţiei despre Biserică, însă propunerea a trecut numai cu 17 voturi în plus (1.114 pentru, 1.097 contra); din titlu dispăruseră cuvintele „Maica Bisericii”. La 4 septembrie 1964, Cardinalul Stefan Wyszynski, primat polonez, în numele episcopatului din ţara sa, a trimis Papei o cerere ca să se reînnoiască consacrarea neamului omenesc la Inima Neprihănită a Mariei şi să fie proclamată Preasfânta Fecioară Maria „Maică a Bisericii” sau „Maică a popoarelor”. Papa Paul al VI-lea a cerut comisiei doctrinale să studieze problema, iar părerea contrară pe care aceasta a dat-o era legată exclusiv de motive de „convenienţă ecumenică”. „Cardinalul Ottaviani a comunicat secretarului Felici decizia comisiei”, amintea Mons. Vincenzo Carbone, „explicând că votul negativ a fost motivat de motivaţii pastorale, psihologice şi ecumenice”. Însă organismul doctrinal recunoscuse că titlul putea să fie admis din punct de vedere teologic. Aflând decizia comisiei, Papa Montini a comentat: „Îmi pare rău puţin, dar răbdare”. Majoritatea părinţilor conciliari, aşa cum este documentat de intervenţiile lor şi de petiţiile prezentate în aulă, nu erau deloc contrari proclamării. Şi când Papa, pe neaşteptate şi din iniţiativa sa personală, a afirmat în timpul discursului de încheiere a celei de-a treia sesiuni conciliare: „Aşadar, spre gloria Fecioarei şi spre întărirea noastră, o proclamăm pe Maria Preasfântă Maică a Bisericii”, adunarea părinţilor a izbucnit în aplauze zgomotoase. Însă nu au lipsit criticile, chiar grele, la iniţiativa papală. Jean Guitton, filozoful prieten Papei Montini, prezent în bazilică, a scris că gestul acestuia a părut acela „al unei gazde care-i pune în încurcătură pe invitaţii săi”. Invitaţii erau în acest caz observatorii necatolici. „Decizia Papei nu a fost grăbită, nici improvizată. Ea s-a format după o atentă analiză a dezbaterii, o lungă reflecţie şi consultare”, amintea Mons. Carbone. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 948, Ultimul acces: 2026-11-05 15:54:46
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
