© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc despre sora care a făcut cunoscută faţa maternă a Bisericii[2018-03-05]Papa FranciscMâine se lansează în Italia cartea „Evanghelia obraz la obraz” („Il Vangelo guancia a guancia”, Piemme, 192 de pagini) a jurnalistei Paola Bergamini care relatează viaţa părintelui Stefano Pernet, fondator al congregaţiei Micile Surori ale Ridicării la Cer a Mariei. În Franţa post-revoluţionară de la jumătatea secolului al XIX-lea, părintele Pernet şi-a dedicat viaţa sa să susţină familiile mai săraci în cartierele mai degradate din Paris. Prefaţa este semnată de Papa Francisc, fiind tradusă de pr. Mihai Pătraşcu pentru ITRC.ro. Astfel, în această prefaţă Pontiful spune că în chiar prima sa zi de viaţă a fost ţinut în braţe de o tânără novice a ordinului amintit. „Am rămas în contact cu acea soră în timpul întregii sale vieţi, până când a mers în cer în urmă cu câţiva ani. Am atâtea amintiri legate de aceste călugăriţe care ca nişte îngeri tăcuţi intră în casele celui care are nevoie, muncesc cu răbdare, se îngrijesc, ajută şi apoi în tăcere se întorc în convent. Urmează regula lor, se roagă şi apoi ies pentru a ajunge în locuinţele celui care este în dificultate făcând pe infirmierele şi guvernantele, însoţindu-i pe copii la şcoală şi pregătindu-le de mâncare.” Sfântul Părinte povesteşte o întâmplare concretă, legată de un coleg de-al tatălui său, care, asemenea altora de atunci, era puternic anti-clerical. Dar o boală l-a ţintuit la pat, astfel că soţia a trebuit să muncească, neavând în acel timp cine să se îngrijească de cei trei copii ai lor. „Când au aflat de asta, Micile Surori ale Ridicării la Cer a Mariei au trimis pe una dintre ele acasă la el. A mers superioara, pentru că era un caz dificil: se ştia că acel coleg al tatălui meu era un anticlerical convins şi că vedea ca fum în ochi fâlfâindu-se orice reverendă. Sora a spus: ‘Merg eu!’ Vă las să vă imaginaţi ce a putut să îi spună bărbatul acestei călugăriţe: vorbe murdare şi cele mai urâte invective. Dar ea era liniştită, îşi făcea treaba, îngrijea rănile, îi ducea pe copii la şcoală, pregătea prânzul, făcea curăţenie în casă. După mai mult de o lună acel bărbat s-a vindecat şi s-a putut întoarce la viaţa sa normală şi a început să muncească din nou.” Papa continuă episodul relatând o întâmplare ulterioară, când pe lângă câţiva colegi de serviciu au trecut două surori. Unul a început să vorbească urât de ele, moment în care tatăl ce fusese înainte bolnav „mai întâi i-a dat un pumn şi apoi i-a zis: ‘Despre preoţi şi despre Dumnezeu poţi să spui toate lucrurile pe care le vrei, dar împotriva Sfintei Fecioare Maria şi împotriva surorilor nimic!’ Vă gândiţi? Era un ateu, un anticlerical, şi totuşi apăra surorile. De ce făcea asta? Pur şi simplu pentru că a cunoscut faţa maternă a Bisericii, a văzut zâmbetul Sfintei Fecioare Maria pe faţa acelei superioare, acea soră răbdătoare care îl îngrijea în pofida imprecaţiilor sale. Acea femeie consacrată care îngrijea rănile sale, era îngrijitoare acasă la el, ducea copiii la şcoală şi mergea să îi ia de la şcoală.” În prefaţă Pontiful punctează câteva lucruri despre fondatorul pr. Stefano Pernet, la un moment dat citându-i următoarele cuvinte, scrie pe 7 martie 1867: „Săracii, când se îmbolnăvesc, sunt complet abandonaţi, nimeni nu îi asistă. În acest scop noi ne-am oferit Domnului pentru ca săracii să aibă o călugăriţă la căpătâi care să furnizeze asistenţă materială. Dar aceasta nu ajunge pentru micile surori. Vedeţi, pentru timpurile în care trăim, omul din popor, muncitorii, bărbaţi şi femei, adesea sunt stricaţi de companiile rele, de lecturile rele şi apoi se îndepărtează de Dumnezeu. În această situaţie preotul, şi atunci când vrea să ducă alinare spirituală la cel care este bolnav, este văzut ca o sperietoare de păsări, un mesager de moarte. De altfel, ce poate să facă dacă nu să întărească prin cuvinte? Dar ei nu vor să audă. În schimb de micile surori nu le este frică. Prin modul lor amabil de a acţiona sunt privite cu recunoştinţă, au încredere în ele. Prin simple gesturi de curăţenie, de medicaţie, surorile îl predică pe Isus Cristos mai bine decât orice discurs. Este suficientă prezenţa lor. Cu răbdare readuc în aceste familii rugăciunea, obiceiurile creştine.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 972, Ultimul acces: 2026-11-08 14:30:14
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
