© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Cardinalul Tagle: Papa Francisc ne surprinde pentru că Dumnezeu îl surprinde (I)[2018-03-06]Cardinalul Tagle, preşedintele Caritas InternationalisMâine va apărea în librăriile din Italia cartea „Francisc. Papa primelor dăţi – Toate surprizele lui Bergoglio” (Francesco. Il papa delle prime volte – Tutte le sorprese di Bergoglio, Edizioni San Paolo, 264 pagini), de Gerolamo Fazzini şi Stefano Femminis. Postfaţa este un interviu cu Cardinalul Luis Antonio Gokim Tagle, fiind publicată anticipat de Vatican Insider şi tradusă de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro. Cardinalul Tagle este Arhiepiscop de Manila şi preşedinte al Caritas Internationalis şi al Federaţiei Biblice Catolice. Teolog de faimă mondială, a făcut parte din Comisia Teologică Internaţională. Autobiografia sa, scrisă cu Gerolamo şi Lorenzo Fazzini, se intitulează „Am învăţat de la cei din urmă” (Emi, 2016). Iată prima parte a interviului. – Ce reprezintă pentru Asia şi pentru catolicii asiatici alegerea primului Papă non-european din istoria modernă? – Pentru catolicii asiatici, dar desigur nu numai pentru ei, alegerea Papei Francisc afirmă catolicitatea Bisericii. Biserica universală este cu adevărat o comuniune a Bisericilor locale. Toate Bisericile locale, graţie comuniunii universale, sunt autentice Biserici ale lui Cristos. În Asia, unde creştinismul a fost perceput timp de secole ca o religie europeană, alegerea unui Papă non-european este afirmaţia clară că creştinismul poate să îşi înfigă rădăcini în diferite culturi şi că Isus este pentru toate popoarele şi culturile. – În lume trei miliarde de persoane au mai puţin de 25 de ani şi 60% dintre ele trăiesc în Asia. Nu întâmplător, Papa Francisc în 2014, primul Pontif din istorie care a făcut aceasta, a participat la Ziua Asiatică a Tineretului celebrată în Coreea de Sud. Pentru ce acel gest? – Urmând paşii predecesorilor săi, Papa Francisc a dat atenţie rolului tinerilor în lume şi în Biserică. El este foarte conştient de visele lor şi de bătăliile lor dificile. Dar îi încurajează să găsească sensul vieţii în Isus şi să ia locul lor just în Biserică şi în misiunea Sa. Acest mesaj a devenit „trup” când Papa a mers în Coreea de Sud nu pentru o Zi Mondială a Tineretului, ci pentru o Zi Asiatică a Tinerilor. În continentul în care majoritatea populaţiei este constituită din tineri dar şi unde creştinismul reprezintă o mică minoritate, vizita Papei a reînsufleţit tineretul catolic din Asia să îl trăiască şi să îl proclame pe Isus şi în situaţii de minoritate şi persecuţie. Tinerii ar trebui să aprecieze darul de a fi tineri: pasiune şi energie (nu oboseală), idealitate (nu pesimism), implicare şi angajare (nu autoreferenţialitate). – Din punctul Dvs de observaţie, de Arhiepiscop de Manila şi de preşedinte al Caritas Internationalis, cum trăiesc „periferiile” stilul Papei Francisc? – Încă de la începutul pontificatului său, Papa Francisc invită Biserica să meargă înainte, să fie misionară, în special spre diferitele tipologii de periferii. El iese din obişnuitele Biserici în alegerile pe care le face pentru noii Cardinali, care provin din ţări unde catolicii sunt minoritate. Observ că aceşti Cardinali, necunoscuţi chiar pentru atâţia catolici, au acum conştiinţa unei Biserici mai ample. Istoriile, bătăliile lor, sărăcia lor şi curajul lor nu rămân ascunse în periferii, ci ar putea circula în Biserica universală. Ei au trecut de la periferie în centrul cunoaşterii şi al amintirii Bisericii. Acele Biserici au acum un reînnoit sentiment de încredere în faptul de a fi fiice ale Bisericilor catolice tradiţionale dar sunt şi evanghelizatoare ale Bisericii. „Bătrânele Biserici” au mult de învăţat de la acelea care se află periferii. – Una dintre cele mai recente noutăţi introduse de Papa Francisc este Ziua Mondială a Săracilor. După părerea Dvs, în ce anume este radical nouă această iniţiativă şi ce anume le cere credincioşilor? – Slujirea carităţii faţă de cei săraci nu este o nouă realitate în Biserică. Inspiraţi de învăţătura lui Isus şi de exemplul Bisericii primare, discipolii lui Cristos au fost mereu conştienţi de cei săraci. Ceea ce Papa Francisc a făcut proclamând Ziua Mondială a Săracilor este că a „concentrat” atenţia lumii asupra săracilor, care cuprind majoritatea populaţiei din lume. Prin rugăciune, activităţi şi promovare, Biserica invită toate persoanele de bunăvoinţă, celelalte religii, guvernele şi instituţiile să facă partea lor pentru a dezrădăcina sărăcia dezumanizantă. Ziua Mondială a Săracilor este un „examen de conştiinţă global” cu privire la noile forme de dezumanizare. Cum contribuim noi la acest proces? Cum putem, individual şi împreună, să ne îngrijim de cei săraci? Dar aş vrea să adaug: Ziua Mondială a Săracilor nu vrea să facă „fascinantă” şi „romantică” sărăcia. Nu vrea să promoveze o cultură a dependenţei care devine şi mai dezumanizantă. Dimpotrivă, îşi propune să apere şi să ridice demnitatea săracilor. În acest spirit, nu-i considerăm pe săraci ca o problemă. Nu sunt numai beneficiari, ci şi donatori şi învăţători. Au o înţelepciune, o bogăţie pe care trebuie să le primim de la ei. Îi încurajăm pe săraci să ia locul lor în marea familie umană ca agenţi activi de schimbare şi de evanghelizare. – Papa Francisc a fost primul Pontif care a scris o întreagă enciclică despre temele mediului. La distanţă de peste doi ani, vi se pare că se schimbă conştiinţa ecologică a catolicilor? Poate deveni ecologia integrală un domeniu de colaborare ecumenică şi de dialog cu credincioşii de alte religii şi cu aceia care nu cred? – Prima enciclică papală despre problemele ecologice a fost elogiată, în unele medii, ca marea provocare intelectuală şi culturală din timpul nostru. Dar ştim că alţii au criticat-o. Pentru catolici, enciclica reprezintă o „comemorare” punctuală a darului creaţiei din partea unui Creator grijuliu. Ea ne aminteşte rolul fiinţelor umane ca administratori sau păzitori numiţi de Dumnezeu pentru a îngriji, a cultiva şi a dezvolta darul lui Dumnezeu. Înainte de Laudato si’ au existat iniţiative în diferite Dieceze, cu o dimensiune ecumenică şi interreligioasă. Enciclica a dat acestor iniţiative un stimulent şi o confirmare şi mai importante. În Filipine, am văzut în aceşti ultimi doi ani o aprofundare şi o expansiune a spiritualităţii ecologice, a conştiinţei şi a acţiunii în Bisericile noastre. Dar avem nevoie de răbdare pentru a răspândi această viziune şi această spiritualitate nu numai printre catolici, ci şi printre politicieni, oameni de afaceri şi cetăţeni. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 836, Ultimul acces: 2026-11-06 09:57:20
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
