Papa Francisc la aniversarea Sant’Egidio

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc la aniversarea Sant’Egidio

[2018-03-12]

Întâlnire cu comunitatea Sant'Egidio
Într-o lume în care teama creşte, Papa Francisc a reflectat asupra importanţei milostivirii şi iubirii, lăudând activitatea Comunităţii Sant’Egidio şi amintindu-le creştinilor că trebuie să împărtăşească darurile pe care le-au primit de la Dumnezeu. „Creştinii, prin chiar vocaţia lor, sunt fraţi şi surori pentru fiecare persoană, în special pentru săraci, chiar şi pentru cel care ar putea fi duşmanul lor”, a spus Papa la întâlnirea din 11 martie organizată de comunitatea amintită în Bazilica Santa Maria in Trastevere. „Nu spune niciodată: ‘Nu am nimic de-a face cu aceasta’. Privirea milostivă ne angajează să trăim cutezanţa creativă a iubirii şi este atât de multă nevoie de ea! Suntem fraţii şi surorile tuturor, iar din acest motiv suntem profeţii unei noi lumi; iar Biserica este un semn al unităţii rasei umane – naţiuni, familii şi culturi.”

Comunitatea Sant’Egidio a fost fondată în 1968 de Andea Riccardi, într-o şcoală din Roma. Oferă diferite forme de activităţi sociale orientate spre săraci, oameni ai străzii, refugiaţi şi imigranţi, bătrâni, persoane cu handicap şi tineri. De asemenea desfăşoară iniţiative pentru pace şi invită oamenii la o viaţă mai profundă de rugăciune. Papa Francisc a vizitat comunitatea cu ocazia aniversării a 50 de ani de existenţă. În discursul său, a reflectat asupra parabolei talanţilor, subliniind că slujitorul care şi-a îngropat talantul şi-a justificat prin frică gestul său. „Acest om nu a putut să investească talantul său pentru viitor, deoarece s-a lăsat consiliat de frică”, a spus el, adăugând: „Lumea de astăzi este adesea locuită de frică. Este o boală veche: chemarea la a nu ne fi frică se regăseşte des în Biblie.”
„Vremurile noastre experimentează intens frica în faţa dimensiunilor vaste ale globalizării. Frica adesea se întoarce împotriva oamenilor care sunt străini, diferiţi, săraci, de parcă ei ar fi duşmanii. Atunci ne apărăm de aceşti oameni şi credem că aşa conservăm ceea ce avem şi ceea ce suntem. Atmosfera de frică îi poate afecta şi pe acei creştini care îşi ascund darul primit, asemenea slujitorului din parabolă: nu investesc în viitor, nu împart cu alţii, păstrează doar pentru ei înşişi. […] Când suntem singuri, cădem uşor victime fricii. Dar căile voastre vă orientează spre un viitor împreună: nu singur, nu al vostru, ci împreună cu Biserica”, a spus Pontiful.
„Viitorul lumii pare nesigur. Priviţi câte războaie deschise există! Sunt conştient că vă rugaţi şi lucraţi pentru pace. Să ne gândim la suferinţele poporului sirian, pe ai cărui refugiaţi i-aţi primit în Europa prin ‘coridoare umanitare’. Cum este posibil ca, după tragediile secolului XX, să cădem în aceleaşi scheme prosteşti? Cuvântul Domnului este totuşi lumină în întuneric şi dă speranţă de pace; ne ajută să nu ne fie frică în faţa puterilor răului.” Papa a descris Comunitatea Sant’Egidio ca „o fiică a Conciliul Vatican II”, descriind talanţii ei drept „rugăciunea, sărăcia şi pacea”. A apreciat apoi că „nu aţi dorit să faceţi din această zi o simplă celebrare a trecutului, ci mai degrabă o expresie plină de bucurie a responsabilităţii faţă de viitor”. A subliniat importanţa Cuvântului lui Dumnezeu care „v-a păzit în trecut de ispitele ideologiei”, îndemnându-i să iubească Biblia „şi să petreceţi tot mai mult timp cu ea. Fiecare trebuie să găsească în ea izvorul milostivirii faţă de săraci, faţă de cei răniţi de viaţă şi de război.”
A subliniat apoi că de la fondarea comunităţii, economia şi comunicaţiile mondiale au fost globalizate şi, într-un fel, unificate. „Dar pentru mulţi oameni, în special pentru săraci, s-au înălţat noi ziduri. Diversitatea este ocazie de animozitate şi conflict; globalizarea solidarităţii şi a spiritului aşteaptă încă să fie edificată”, a continuat Pontiful. „Viitorul lumii globale este viaţa împreună: acest ideal cheamă la angajamentul de a construi punţi, de a menţine dialogul deschis, de a continua să ne întâlnim unii cu alţii.” Este un imperativ atât organizaţional, cât şi individual. „Fiecare este chemat să îşi schimbe inima, dobândind privirea milostivă către ceilalţi, transformându-ne în artizani ai păcii şi în profeţi ai milostivirii.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 921, Ultimul acces: 2026-11-07 11:09:14

Timp total: 0.04s...

[]:1