Masă rotundă cu tema „Problema discernământului în dialogul dintre Filosofie şi Teologie”

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Masă rotundă cu tema „Problema discernământului în dialogul dintre Filosofie şi Teologie”

[2018-02-26]

Masă rotundă
Vineri, 23 februarie 2018, la Institutului Franciscan din Roman a avut loc Masa Rotundă cu tema „Problema discernământului în dialogul dintre Filosofie şi Teologie”. Moderatorul acestui eveniment a fost pr. lect. univ. dr. Bernadin Duma, Decanul Facultăţii de Teologie Pastorală, eveniment la care au participat diferiţi profesori şi studenţii celor două Facultăţi din cadrul Institutului. Masa rotundă a început cu o scurtă rugăciune, după care a urmat salutul de deschidere al pr. lect. univ. dr. Mihai Afrenţoae, rector instituţional, care şi-a exprimat bucuria pentru organizarea unor astfel iniţiative, văzute ca o provocare, un bun prilej de exercitare a susţinerii unui subiect, felicitând totodată tinerii conferenţiari coordonaţi de pr. decan la elaborarea acestui frumos eveniment de împărtăşire a cunoştinţelor.

Prima conferinţă s-a intitulat „Discernământ în noua evanghelizare” şi a fost susţinută de fr. Iulian Ghiurca OFMCap, care a subliniat actualitatea acestei teme ce îşi are originea în însăşi natura Bisericii pe care Isus Cristos a orânduit-o să fie misionară. Pornind de la explicarea celor doi termeni de „discernământ” şi „evanghelizare”, şi argumentând, în mod sistematic, această tematică, printr-o serie de referinţe biblice, documente conciliare, post-conciliare şi enciclice sau alte scrieri, fr. Iulian a evidenţiat faptul că evanghelizarea este criteriul fundamental pe care Biserica şi-l asumă, arătându-şi în acest sens grija maternă şi străduindu-se să prezinte lumii de astăzi strălucirea şi frumuseţea mesajului evanghelic, stimulată prin invitaţia continuă la reînnoire, mai ales în contextul unei societăţi aflate într-o continuă transformare. Noua evanghelizare nu se referă, în mod expres, la o altă evanghelizare, cât mai ales la o reîntoarcere continuă la origini pentru a pune în valoare tezaurul originar al Bisericii.
În a doua prezentare, fr. Lucian Dămoc OFMCap a susţinut tema „Mântuirea în Biserică”. Citându-l pe marele istoric al religiilor, Mircea Eliade care a menţionat faptul că religiozitatea este o trăsătură fundamentală a tuturor popoarelor, fr. Lucian a susţinut faptul că Dumnezeu a sădit în om religiozitatea şi sociabilitatea, seminţe care constituie fundamentul antropologic al tuturor religiilor, inclusiv al creştinismului şi al Bisericii creştine. Cristos a venit pentru mântuirea tuturor oamenilor, fie creştini, fie necreştini. Nu trebuie uitat că, la nivel individual, nimeni nu poate avea siguranţa absolută a propriei mântuiri. În relaţiile cu credincioşii necatolici, cu necreştinii şi cu ateii, creştinii catolici trebuie să fie respectuoşi, deschişi la dialog, păstrându-şi, însă, propria identitate şi dând mărturie despre Cristos şi Biserica sa, mai întâi prin viaţa lor şi, apoi, prin cuvinte.
Următoarea prelegere a fost susţinută de fr. Alexandru-Cosmin Sascău OFMConv şi a avut tema „Conştiinţa de sine şi simţurile la Immanuel Kant”. În viziunea acestuia, conştiinţa reprezintă faptul de a fi conştient de calitatea morală a acţiunilor noastre. Fiecare om are în mod natural şi originar o conştiinţă care nu poate fi dobândită, datoria omului este de a o cultiva. De asemenea, în alegerile noastre din viaţa de zi cu zi, noi folosim conştiinţa morală care, dacă am privi-o în sensul ei larg, ar reprezenta discernământul dintre bine şi rău, şi tocmai prin această conştiinţă morală omul îşi depăşeşte sinele său egoist şi îşi evaluează faptele în funcţie de un principiu superior, legea morală care se manifestă în conştiinţă sa odată cu dobândirea conştiinţei de sine. Fr. Alexandru-Cosmin a evidenţiat faptul că voinţa bună, în viziunea filosofului german, poate fi numită „bună în ea înseşi”, independent de orice rezultat şi de orice utilitate, iar raţiunea practică impune voinţei omului o anumită formă, îi dă realitate principiilor raţiunii. Cât priveşte imperativele acestea sunt de două feluri: 1) ipotetice, care exprimă o constrângere a voinţei relativă la un scop; şi categorice, care poruncesc nemijlocit o anumită purtare.
Ultima prelegere, intitulată „Stadiile existenţiale la SĂ¸ren Kierkegaard”, a fost susţinută de fr. Daniel-Antonio Saranci OFMConv. „Teoria stadiilor” reprezintă devenirea subiectului uman, pornind de la stadiul estetic, ulterior etic şi, în cele din urmă, găsindu-şi împlinirea în cadrul ultimului stadiu, cel religios. Esteul (omul care adoptă esteticul) se mulţumeşte cu imediatul, plăcerea. Cu toate acestea, el nu poate să atingă desăvârşirea în virtute şi îşi dă seama de lipsa de auto-suficienţă. În acest sens, apare posibilitatea unei noi alegeri: acceptarea sau respingerea punctului de vedere al credinţei. De aceea, stadiul religios reprezintă momentul în care omul se pune în relaţie cu absolutul, exemplul cel mai convingător fiind Abraham, părintele credinţei.
Momentul academic s-a încheiat printr-un dialog constructiv şi benefic între conferenţiari şi participanţi. În cele din urmă, conferenţiarii au primit şi premii din partea conducerii celor două facultăţi pentru munca desfăşurată. Părintele moderator a mulţumit participanţilor pentru participare şi atenţie, împărtăşindu-ne convingerea şi speranţa că acestea sunt prielnice în formarea noastră scolastică.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 971, Ultimul acces: 2026-11-10 09:51:41

Timp total: 0.04s...

[]:1