© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
PF Daniel la slujba Canonului Mare: Postul Sfintelor Paşti este şcoală a pocăinţei[2018-02-19]de Sorin IoniţePocăinţa a fost tema principală a omiliei rostite de Părintele Patriarh luni seară în Catedrala Patriarhală. „Acest post este organizat ca o şcoală a pocăinţei” fiind „o participare tainică la postul de patruzeci de zile al Mântuitorului” şi o luptă cu predispoziţiile moştenite de la protopărinţii Adam şi Eva, cu „tendinţa de a acuza pe alţii şi a ne scuza pe noi”, a spus Patriarhul Daniel, după slujba Canonului celui Mare din prima zi a Postului Paştilor. Preafericirea Sa le-a vorbit credincioşilor prezenţi în Catedrala Patriarhală despre postul care a început „la sfârşitul Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai” şi a atras atenţia asupra faptului că „pocăinţa este singura cale de a redobândi raiul pierdut de protopărinţi”. „Mântuitorul, deşi era fără de păcat, a postit, s-a rugat, şi ne-a învăţat mai ales ascultarea de Dumnezeu până la moarte şi încă moarte pe cruce. Neascultarea lui Adam cel vechi a fost vindecată prin ascultarea până la moarte faţă de Dumnezeu a lui Iisus Hristos, Adam cel Nou”, a explicat Patriarhul Daniel. Părintele Patriarh a subliniat faptul că „pocăinţa înseamnă regret pentru răul pe care l-am săvârşit, pentru păcate, şi hotărâre de îndreptare, de început nou”, făcând referire la etimologia termenului grecesc metania sau metanoia, care semnifică „schimbarea felului de a gândi, de a vorbi şi de a vieţui”. „Dar această luptă cu păcatul nu este lupta cu păcatul din alţii, ci cu păcatul din noi. De aceea, pocăinţa este o luptă grea. Mai uşor te lupţi uneori cu duşmanii decât cu propriile tale păcate”, a evidenţiat Preafericirea Sa. Dar deşi este o luptă grea şi obositoare, „nu trebuie să fim posomorâţi”, a spus Patriarhul, citând din Evanghelia după Matei: „Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii” (Mt. 6:16): „De ce există în post o bucurie, dincolo de faptul că se mănâncă mai puţin, se renunţă la bucate de origine animală şi se mănâncă produse de origine vegetală care predispun mai mult la rugăciune, la pacificarea patimilor egoiste? Pentru că îl iubim pe Hristos”. Patriarhul Daniel a continuat prin a evidenţia faptul că postul este o jertfă în care Mântuitorul ne însoţeşte: „Noi postim pentru că îl iubim pe Mântuitorul. Postul este o ofrandă, o jertfă, o dăruire de sine adusă lui Hristos care sfinţeşte viaţa noastră şi care participă la postul nostru. El ne ajută să postim, ca postul să nu fie o simplă auto-înfometare, o crispare, ci o transformare”. Referitor la această transformare, Prefericirea sa a spus că se manifestă în modul de a gândi, de a vieţui: „ne dezrobim de legăturile pe care le creează hrana atunci când devine lăcomie sau patimă egoistă, când suntem mai preocupaţi de mâncare şi băutură decât de rugăciune şi fapte bune”. Mai presus de abţinerea de la hrana materială „Postul pe care l-a rânduit Biserica este o transformare a foamei şi setei materiale, fizice, în foame şi sete de Dumnezeu, în dor de Dumnezeu”, a amintit Patriarhul. „Dacă postim şi nu ne rugăm, postul este foarte greu, este o interdicţie autoimpusă fără să primim nimic în schimb”. „Dacă renunţă la hrana materială şi nu pune în locul ei pe cea spirituală, omul care posteşte se enervează, se agită, se tulbură, pentru că a renunţat şi nu a primit nimic în schimb”, a avertizat Părintele Patriarh, explicând prin exemple de la marii cuvioşi postitori faptul că „rugăciunea dă energie, putere din puterea lui Hristos”. „Aceasta este adevărata înţelegere a postului: transformarea foamei după cele materiale în foame după cele spirituale”, a concluzionat PF Daniel. În acest context, Preafericirea Sa a subliniat importanţa lecturilor biblice, a slujbelor din Postul Mare şi în special a Rugăciunii Sfântului Efrem Sirul, prin care cerem eliberarea din patru mari patimi: duhul trândăviei – lenea, al grijii de multe – risipirea şi împrăştierea minţii, al iubirii de stăpânire – de averi sau asupra altora şi duhul grăirii în deşert – vorbe fără rost care duc la risipire, degradare, dezbinare, ceartă. Totodată cerem dobândirea a patru mari virtuţi: duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei. „Această rugăciune este numită o pecete a întregii şcoli de pocăinţă din timpul Sfântului şi Marelui Post”, a subliniat Părintele Patriarh Daniel. La final, Patriarhul s-a rugat Mântuitorului Hristos, cel care a postit patruzeci de zile şi marilor sfinţi postitori „să ne ajute să înţelegem această perioadă ca fiind o şcoală a pocăinţei şi un urcuş spre înviere”. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 2667, Ultimul acces: 2026-11-08 16:21:55
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
