© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
A doua conferinţă dedicată Unirii în parohia AMD din Târgu Mureş[2018-02-19]Conferinţă pe temă istoricăLa aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, în parohia greco-catolică „Adormirea Maicii Domnului” din Târgu Mureş sunt organizate conferinţe lunare la care sunt invitaţi credincioşii parohiei şi toţi cei interesaţi de istoria marelui eveniment al neamului românesc. Prima a avut loc la 28 ianuarie, fiind ţinută de prof. Potămaş Dimitrie, pe tema „Biserica Română Unită şi Unirea din 1 Decembrie 1918 „. A doua conferinţă a avut loc la 18 februarie 2018 şi a fost ţinută de prof. univer. dr. Cornel Sigmirean, preşedintele Senatului Universităţii „Petru Maior” Târgu-Mureş, pe tema „Conştiinţa latinităţii şi naşterea naţiunii române”. În deschiderea prezentării, citim pe pagina Facebook a parohiei, vorbitorul a menţionat că potrivit opiniei majorităţii istoricilor, naţiunea a apărut odată cu epoca luminilor. Filosoful german Johann Gottried Herder, căruia i se atribuie paternitatea noţiunii de naţionalism cultural, considera că „legăturile culturale care uneau membrii unei naţiuni într-un întreg relaţionism nu erau lucruri sau vestigii impuse de mai sus, ci energii vii emanate din interior, înţelesuri şi sentimente împărtăşite care, în timp, formează sufletul colectiv al unei naţiuni”. Prin urmare, naţiunea are un trecut, are o istorie. Au fost trecute în revistă câteva dintre semnificaţiile principale ale Unirii Transilvaniei cu România. Unirea religioasă de la 1700 a deschis tinerilor români şansa asimilării culturii latine. În şcolile catolice, învăţaţii Şcolii Ardelene au descoperit latinitatea, cercetând istoria limbii şi a neamului lor au putut crea fundamentele ideii de naţiune română, dincolo de factorul confesional. Întreaga operă a învăţaţilor teologi ai Şcolii Ardelene a reprezentat fundamentul ideologic al naţiunii române moderne. Şincai, prin scrierea primei istorii a tuturor românilor, poate fi considerat un profet, cum spunea Al. Papiu Ilarian. Pentru marele istoric A. D. Xenopol, autorul Hronicii este „nemuritorul întemeietor al istoriografiei române”, un om „fenomenal”, „o adevărată minune”. Lucian Blaga, care şi-a scris opera despre Şcoala Ardeleană într-un regim de cenzură ideologică, considera că în opera lui Şincai a palpitat „conştiinţa naţională”, sporită de „perspectiva romanităţii”. Astfel, Gheorghe Şincai, prin opera sa, poate fi considerat un precursor al unităţii naţionale, iar viaţa lui, un model al jertfei pentru naţiune. Şincai arată originea romană a românilor, aduşi în Dacia de Traian, consemnând că ei se întind în Ţara Românească, Moldavia, Transilvania, Maramureş, Ungaria, până la Tisa, Silvania, Banat, Cuţo-Valachia, Basarabia. Cu toate că a fost greco-catolic, el nu a vrut ca deosebirile religioase dintre români să le afecteze unitatea, anticipând naşterea naţiunii moderne, în care primează conştiinţa naţională, peste cea confesională. Astfel, scrie despre românii din Balcani, afectat că grecii şi-au legitimat istoria cu gloria Bizanţului, care, de fapt, le aparţinea romanilor. Combate pretenţiile ungurilor şi polonezilor la stăpânirea ţărilor române, „fala goală a polonilor şi nebuneasca şi deşarta mândrie a ungurilor”, care au profitat de „sfada” dintre români. Solidar cu suferinţele românilor, Şincai este mândru de faptele lor de glorie. Dar, în contextul politic de atunci, el crede în renaşterea românilor, în reaşezarea celor din Transilvania în drepturile lor. Atât Gheorghe Şincai, cât şi Samuil Micu şi Petru Maior, au scris în anii când în Europa, sub influenţa evenimentelor generate de Revoluţia franceză şi de Războaiele napoleoniene, s-au născut naţiunile moderne. Elitele culturale ale popoarelor Europei, subliniau faptul că fiecare naţiune îşi are proprii eroi, are o istorie, prezentul aflându-se într-o strânsă legătură cu trecutul şi că fiecare naţiune are o limbă proprie. Astfel, începând cu învăţaţii Şcolii Ardelene şi continuând cu istoricii şi filologii secolului al XIX-lea, în cultura română s-au scris numeroase sinteze de istorie, menite a contribui la cunoaşterea trecutului, ca răspuns la contestările şi controversele care s-au născut în legătură cu trecutul românilor. Pentru români, reperul a fost originea romană a poporului şi latinitatea limbii române, de aici şi insistenţa cu care au cerut introducerea alfabetului latin şi renunţarea la cel slavon, nepotrivit pentru o limbă latină cum era limba română. În încheierea prelegerii, prof. Cornel Sigmirean a subliniat rolul pe care intelectualii transilvăneni, fii ai Bisericii Greco-Catolice l-au avut în pregătirea şi realizarea Unirii Transilvaniei cu România. Despre activitatea acestora a fost promisă o nouă conferinţă în lunile ce urmează. Materialul de pe pagina Facebook a parohiei se încheie cu exprimarea recunoştinţei faţă de vorbitor, apreciindu-se „lecţia de istorie adevărată ţinută astăzi în biserica noastră”. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 3330, Ultimul acces: 2026-11-10 22:05:12
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
