Exerciţiile spirituale ale Papei: Excesul de milostivire are un sens[2018-02-23]Exerciţii spirituale„Nu există milostivire fără excese”, a spus pr. Tolentino de Mendonça, joi dimineaţa, 22 februarie 2018, în timpul exerciţiilor spirituale pe care le predică Papei şi Curiei Romane în „Casa Divin Maestro” la Ariccia. Însă „excesul de milostivire are un sens”, a afirmat el, inspirându-se din parabola fiului risipitor. Pentru că „milostivirea nu înseamnă a da altuia ceea ce merită”. Ba chiar, „cu un efect etic de inversare, putem afirma că milostivirea înseamnă a oferi altuia exact ceea ce nu merită. Înseamnă a da mai mult, înseamnă a da dincolo de limită, a merge dincolo.” De altfel „milostivirea nu se lasă închisă într-o definiţie – a relansat predicatorul – şi pentru a o înţelege trebuie să ne întrupăm pentru ca să o putem atinge”. Şi să verificăm că „este compasiune, bunătate, iertare, punerea în locul celuilalt, a-l lua pe celălalt pe umeri, reconciliere profundă” cu un „stil de gratuitate şi iubire”. Până acolo încât, dacă „noi cu uşurinţă îmbrăcăm toga judecătorului pentru a stabili ce anume merită celălalt, Tatăl milostiv nu se lasă sechestrat de impulsul judecăţii”. De fapt „dacă nu există exces de iubire care să ajute la îngrijirea rănilor, să deschidă un alt orizont şi să fie pârghie pentru schimbare, nu poate exista soluţie”. Pr. Tolentino de Mendonça – după ce a schiţat profilurile familiei propuse de parabolă, „oglindă” şi pentru noi, insistând asupra relaţiilor lor reciproce şi cu tatăl, între puţină milostivire, „aşteptări bolnave”, „invidie”, „cinism autist” şi „patologie a dorinţei” – a afirmat că „Tatăl nu este inconştient, ştie tot, şi totuşi îmbrăţişează tot şi acoperă tot cu iubirea Sa”. De fapt, nouă „cu siguranţă ne sunt necesare «nu»-uri care fac să crească dar este nevoie de «da» pentru a atinge însuşi misterul vieţii”. Şi „milostivirea înseamnă a spune «da» când s-ar aştepta un «nu»; este „o datorie la care nimeni nu ne obligă” şi pentru aceasta este „exigentă, angajantă”. Dar „nu există viaţă fără milostivire”. Până la urmă, a concluzionat el, „ştim bine că imaginea unui Dumnezeu intransigent şi pedepsitor a aruncat generaţii întregi într-o angoasă paralizantă. Şi că încă subzistă o înţelegere greşită cu privire la dreptatea lui Dumnezeu, cu atâtea fantome şi frici care îi sunt asociate”. De aceea trebuie „vestit în mod absolut că dreptatea divină nu este punitivă ci iluminată şi revoluţionată de milostivire”. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 970, Ultimul acces: 2026-11-04 21:28:00
|
Timp total: 0.04s...
[]:1