Papa Francisc: Postul e timpul perfect pentru întoarcerea acasă[2018-02-15]Miercurea CenuşiiLa Liturghia din Miercurea Cenuşii, Papa Francisc i-a invitat pe toţi să trăiască cele 40 de zile de Post ca o pauză de la ceea ce îi opreşte de la virtute şi să se întoarcă acasă la îmbrăţişarea iubitoare şi milostivă a lui Dumnezeu Tată. „Opreşte-te, priveşte şi întoarce-te. Întoarce-te la casa Tatălui tău. Întoarce-te fără frică la braţele doritoare şi întinse ale Tatălui tău bogat în milostivire care te aşteaptă”, a spus el pe 14 februarie. Postul Mare „este timpul pentru a ne lăsa atinşi la inimă”, a continuat el, explicând că „a rămâne pe calea răului este numai izvor de iluzie şi de tristeţe. Adevărata viaţă este ceva foarte diferit şi inima noastră ştie bine aceasta. Dumnezeu nu încetează şi nu va înceta să întindă mâna.” Marcând începutul timpului de post pe 14 februarie, Pontiful s-a rugat Calea Crucii în biserica Sf. Anselm din Roma, înainte de procesiunea scurtă până la Bazilica Santa Sabina, pentru celebrarea Liturghiei şi impunerea cenuşi. Tradiţionala procesiune a implicat Cardinali, Episcopi, preoţi, călugări benedictini de la Sf. Anselm, fraţi dominicani de la Santa Sabina şi laici. Pe drumul dintre cele două biserici s-a cântat Litania Sfinţilor. La predica la Liturghie, Sfântul Părinte a criticat neîncrederea, apatia şi resemnarea, subliniind că Postul este un timp ideal pentru a smulge aceste ispite, şi altele, din inimile noastre. A enumerat diferite căi prin care putem face aceasta prin acţiunile amintite deja: a te opri, a privi şi a te întoarce la Tatăl. „Opreşte-te un pic, lasă această agitaţie şi această alergare fără sens care umple sufletul de amărăciunea de a simţi că nu se ajunge niciodată nicăieri. Opreşte-te, lasă această obligaţie de a trăi în mod accelerat, care risipeşte, desparte şi ajunge să distrugă timpul familiei, timpul prieteniei, timpul copiilor, timpul bunicilor, timpul gratuităţii… timpul lui Dumnezeu.” De asemenea a sugerat oprirea în faţa „impulsului de voi să se controleze totul, să se ştie totul, să se devasteze totul”, spunând că această atitudine „se naşte din faptul de a fi uitat recunoştinţa faţă de darul vieţii şi faţă de atât de mult bine primit.” A invitat la tăcere, prin oprire „în faţa zgomotului asurzitor care atrofiază şi asurzeşte urechile noastre”, Papa subliniind „puterea rodnică şi creatoare a tăcerii”. Invitaţia la oprire a fost „pentru a privi şi contempla”. „Priveşte semnele care împiedică să se stingă caritatea, care menţin vie flacăra credinţei şi a speranţei. Feţe vii ale duioşiei şi bunătăţii lui Dumnezeu care lucrează în mijlocul nostru. Priveşte faţa familiilor noastre care continuă să parieze zi de zi, cu mare efort pentru a merge înainte în viaţă şi, printre atâtea lipsuri şi strâmtorări, nu neglijează nicio tentativă pentru a face din casa lor o şcoală de iubire.” Pontiful a atras atenţia şi asupra feţelor bătrânilor, despre care a spus că sunt „brăzdate de trecerea timpului”, „feţe purtătoare ale amintirii vii a oamenilor noştri”, „feţe ale înţelepciunii active a lui Dumnezeu”. I-a pomenit şi pe bolnavi şi pe cei ce se ocupă de ei, invitând la a privi aceste „feţe care în vulnerabilitatea lor şi în slujirea lor ne amintesc că valoarea fiecărei persoane nu poate fi redusă niciodată la o problemă de calcul sau de utilitate”. Şi a continuat: „Priveşte şi contemplă faţa concretă a lui Cristos răstignit, răstignit din iubire faţă de toţi fără excludere. Faţă de toţi? Da, faţă de toţi. A privi faţa Sa este invitaţia plină de speranţă din acest timp al Postului Mare pentru a învinge demonii neîncrederii, apatiei şi resemnării. Faţă care ne invită să exclamăm: Împărăţia lui Dumnezeu este posibilă!” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 990, Ultimul acces: 2026-11-09 08:25:01
|
Timp total: 0.07s...
[]:1