Scrisoarea Bisericii Ortodoxe din Germania despre dragoste, sexualitate şi căsătorie, adresată tinerilor

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Scrisoarea Bisericii Ortodoxe din Germania despre dragoste, sexualitate şi căsătorie, adresată tinerilor

[2018-02-08]

de Gheorghe Anghel

În timpul sesiunii de toamnă din luna decembrie a anului 2017, care a avut loc în Frankfurt am Main, Adunarea Episcopilor Ortodocşi Canonici din Germania (OBKD) a adoptat o „Scrisoare către tineri despre iubire, sexualitate şi căsătorie”.
În document sunt abordate „problemele apăsătoare ale vremii”, privind „existenţa umană”. Textul face referire la iubire şi sexualitate, căsătoriile între persoane de confesiuni şi religii diferite, la parteneriatele între persoanele de acelaşi gen, precum şi la avort.
Episcopii ortodocşi îi atenţionează pe tineri că „este foarte important să ne comportăm responsabil: responsabilitate faţă de propria sexualitate, sexualitatea partenerului, consecinţele vieţii sexuale; responsabilitate faţă de sine, faţă de societate şi faţă de Dumnezeu”.
Scrisoarea adresată tinerilor se încheie prin îndemnul de a ne raporta la familie ca la o „mică Biserică”, celula de bază a Bisericii.
Textul integral:
Scrisoarea episcopilor Bisericii Ortodoxe din Germania despre dragoste, sexualitate şi căsătorie, adresată tinerilor
„În ziua când l-a făcut Dumnezeu pe Adam, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut. Bărbat şi femeie i-a făcut; şi i-a binecuvântat şi i-a numit cu numele de „om” în ziua în care i-a făcut.“ (Facerea 5, 1-2)
Dragi tineri creştini ortodocşi din Germania!
Ca episcopi ai Bisericii voastre din Germania, ne adresăm vouă prin intermediul acestei scrisori speciale, cu intenţia de a ne pronunţa referitor la câteva probleme actuale. Lumea devine tot mai mică. Problemele arzătoare ale timpului nostru devin din ce în ce mai clare şi proeminente. Ele se referă cu profunzime la însăşi existenţa umană – la existenţa voastră: Dumnezeu vă încredinţează vouă prezentul şi viitorul.
1. Trăim într-o ţară în care fiecare dintre noi are posibilitatea să evolueze în condiţii de libertate şi de respectare a demnităţii omului. De-a lungul istoriei omenirii nu a fost totdeauna aşa, iar în multe ţări ale lumii nu este nici astăzi. Faptul că trăim în Germania unde pacea, libertatea, democraţia şi drepturile omului fac parte din valorile comune ale societăţii poate fi considerat ca o binecuvântare a lui Dumnezeu.
Faţă de extremismul religios, care amininţă să devină în multe locuri din ce în ce mai puternic, noi, ca şi creştini suntem chemaţi să apărăm aceste valori cu toată tăria. Ele sunt în concordanţă cu imaginea omului din Sfânta Scriptură şi din Tradiţia Bisericii noastre: aceea că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu (Facerea 1,27 ). Capacitatea omului de a lua decizii în mod liber o recunoaştem ca pe una din caracteristicile acestui chip dumnezeiesc.
2. Această libertate este un dar extraordinar de preţios, pe care trebuie să-l folosim cu deplină responsabilitate. Responsabilitatea şi libertatea sunt indisolubil legate între ele. Acest fapt se manifestă în toate domeniile vieţii, determinând şi răspunsul nostru la întrebarea, dacă dorim să ducem o viaţă în singurătate sau în comuniune, precum şi la căutarea unui partener, respectiv a unei partenere. În legătură cu aceasta apar şi un şir de întrebări legate de sexualitate, căsătorie, diferenţa între cununie civilă şi religioasă, etc. Aceste întrebări îl privesc pe fiecare în adâncul sufletului, avându-se în vedere că fiecare îşi determină calea vieţii sale prin libera sa decizie.
Sperăm că reflecţiile următoare vor fi de un real ajutor, deoarece fiecare este liber să îşi determine individual calea vieţii proprii. Ele încurajează preocuparea responsabilă cu aceste întrebări şi astfel dialogul din Biserica noastră.
3. Unul din cele mai cunoscute şi îndrăgite pasaje biblice este capitolul 13 din prima scrisoare a Sfântului Apostol Pavel adresată corintenilor, supranumit şi „Imnul dragostei”. Acolo Sfântul Apostol descrie dragostea ca pe o putere, care face posibilă învingerea egoismului propriu. Cum este cu putinţă? „Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.“ (I Corinteni 13, 4-8). Aşadar, dragostea ne îndrumă spre desăvârşirea propriei noastre fiinţe umane şi spre cunoaşterea adevărului. Ea este mai preţioasă decât orice altă virtute: „Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.“(I Corinteni 13,13).
În acest sens dragostea pentru o altă persoană este o afecţiune necondiţionată: când iubesc nu mai aşez propria mea persoană în centrul existenţei mele. Dragostea este atotcuprinzătoare, dinamică şi înseamnă mai mult decât „fluturaşi în stomac“. Originea ei sunt cuvintele lui Hristos, pe care le concretizează: „Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup.“ (Matei 19, 5-6).
4. În timpurile noastre mulţi tineri, bărbaţi şi femei, au relaţii sexuale înainte de căsătorie. În acest context, mulţi întreabă care este, în această privinţă, poziţia Bisericii Ortodoxe. Misiunea Bisericii noastre este să-şi însoţească credincioşii cu sfaturi duhovniceşti şi nu să formuleze mecanic instrucţiuni. Aceasta nu înseamnă însă permisivitatea pentru un libertinaj sexual. Subliniem: este foarte important să ne comportăm cu responsabilitate – faţă de propria sexualitate, faţă de sexualitatea partenerului sau a partenerei, precum şi referitor la urmările vieţii sexuale; cu responsabilitate faţă de propria persoană, de societate şi în faţa lui Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel se adresează corintenilor: „Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?“(I Corinteni 6,19).
Acest capitol al scrisorii către corinteni este dedicat libertăţii care rezultă din legătura cu Hristos şi care poate fi trăită într-o căsatorie binecuvântată de Dumnezeu. Din această cauză dorim ca dragostea voastră să fie încununată printr-o căsătorie religioasă pentru ca, prin aceasta, să ia fiinţă o familie creştină, în care să învăţaţi să cinstiţi, să promovaţi şi să protejaţi viaţa în general şi viaţa nou concepută. În acest context vă reamintim că embrionul este o fiinţă umană începând din momentul concepţiei.
Apelăm la voi: Nu treceţi sub tăcere întrebările voastre! Exprimaţi-le! Discutaţi cu oameni competenţi. O discuţie deschisă poate să vă ajute să vă cunoaşteţi pe voi înşivă mai bine şi să luaţi decizia cea mai bună. Deschiderea sufletului este vindecătoare pentru suflet. În mod special vă chemăm la convorbiri cu îndrumători care se bazează pe o bogată experienţă duhovnicească. Biserica noastră Ortodoxă are o tradiţie îndelungată în ceea ce priveşte dialogul terapeutic-duhovnicesc. Acesta poate fi de mare ajutor şi astăzi, în vremea comunicaţiilor electronice.
5. Trăim într-o ţară în care cununia religioasă ortodoxă are loc de regulă după ce soţii s-au căsătorit civil. Scopul acestei căsătorii este ca bărbatul şi femeia să beneficieze de garanţiile dreptului civil.
Pentru noi ca şi creştini, căsătoria se întemeiază pe dragostea lui Dumnezeu, pe care Iisus Hristos ne-a dovedit-o prin întruparea, moartea pe cruce şi învierea Sa. De aceea, pentru un om care crede în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, căsătoria este mai mult decât o înţelegere lumească şi, desigur, mult mai mult decât sărbătoarea nunţii. Ea presupune promisiunea fidelităţii pe durata întregii vieţi, comuniunea între soţi fiind în strânsă legătură cu Iisus Hristos.
Soţii sunt chemaţi să îşi asume comuniunea ca un dar al lui Dumnezeu şi s-o perceapă ca pe o formă de manifestare a dragostei reciproce, care ar trebui să fie trăită în Biserica lui Hristos. Marea importanţă a acestei taine iese în evidenţă şi în cadrul slujbei cununiei, când mireasa şi mirele sunt încununaţi unul cu altul şi unul pentru altul. Pentru a scoate mai mult în evidenţă acest înţeles, Sfântul Apostol Pavel recurge la imaginea legăturii dintre Hristos şi Biserica Lui, pe care o numeşte taină. „Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.“[1] (din citirea apostolului la celebrarea cununiei; Efeseni 5,32)
În timpul slujbei cununiei se rostesc de asemenea mai multe rugăciuni pentru ca Dumnezeu să dăruiască soţilor „roadă pântecelui”. Biserica noastră Ortodoxă binecuvântează dorinţa de a avea copii şi consideră copilul ca fiind un dar al lui Dumnezeu. Pe de altă parte, o căsătorie este sfântă şi deplină şi fără copii. Noi suntem de părere că a te gândi la mărimea familiei face de asemenea parte dintr-o viaţă creştină responsabilă. În acelaşi timp trebuie însă să luăm în considerare faptul că, pentru creştinii ortodocşi, avortul, adică uciderea unui organism viu, este absolut inadmisibilă, atât în cadrul plănuirii familiei cât şi din alte consideraţiuni.
Toate aceste aspecte vor fi abordate cu ocazia discuţiilor de consiliere, cu preotul paroh, înainte de cununie. Aceste convorbiri sunt mai mult decât o formalitate înainte de căsătorie; ele trebuie să aibă loc înaintea începerii pregătirilor practice legate de sărbătoarea nunţii.
Într-o societate pluralistă ca în Germania, căsătoriile între ortodocşi şi alţi creştini, numite interconfesionale, nu sunt o raritate. Astfel de căsătorii au contribuit în ultimele decenii la o întâlnire mai profundă în credinţă şi la o mai bună cunoaştere reciprocă. Aceste căsătorii dovedesc de asemenea posibilitatea educaţiei copiilor în respect faţă de diferitele tradiţii. Împreună cu Biserica Romano Catolică şi Biserica Evangelică din Germania au fost elaborate documente care tratează probleme practice legate de căsătoriile interconfesionale. Însă şi în cazul acestor căsătorii sunt necesare convorbiri duhovniceşti însoţitoare.
Aceste căsătorii implică şi provocări: întrebările legate de primirea Sfintei Împărtăşanii în comun, a intercomuniunii, rămân nerezolvate; documentele sus menţionate nu pot oferi un răspuns corespunzător. Punctul de vedere al Bisericii noastre este în continuare acelaşi: această Împărtăşire nu este posibilă decât în cazul unei unităţi depline în credinţă. În cazul căsătoriilor interconfesionale nu este dată o asemenea unitate. Cu toţii suntem confruntaţi cu o situaţie dureroasă, care devine în cele din urmă o provocare teologică. Trebuie să recunoaştem această stare de fapt cu toată sinceritatea. Din această cauză Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să depăşim cât mai curând această despărţire şi să ajungem la unitatea tuturor.
Căsătoria cu un partener necreştin respectiv o parteneră necreştină este un subiect şi mai complicat. Aceste căsătorii se numesc interreligioase; lor le lipseşte baza creştină comună. Parteneriatele respectiv căsătoriile interreligioase declanşează câteodată conflicte care pot duce în cele din urmă la marginalizarea persoanelor în cauză. Aici ne referim din nou la darul libertăţii, oferit de Dumnezeu oamenilor: constrângerea unei distanţări din motive religioase faţă de persoana iubită nu corespunde libertăţii dobândite de omul creat după chipul lui Dumnezeu (Facerea 1,27). O cale posibilă de urmat în cazul parteneriatelor interreligioase este cea a căsătoriei civile. Aceasta reprezintă o garanţie legală şi asigură egalitatea în drepturi între soţi. Pe de altă parte, o căsătorie civilă oferă de regulă prea puţin oamenilor care cred în Dumnezeu şi care năzuiesc ca Dumnezeu să le binecuvânteze căsătoria. Ei îşi doresc o ceremonie religioasă prin care rezultă în mod concret că Dumnezeu le binecuvântează comuniunea.
Biserica noastră nu poate celebra o asemenea ceremonie, deoarece baza Tainei Cununiei este credinţa în Dumnezeul Treimic. Biserica consideră însă că această dorinţă este cu totul îndreptăţită. În consecinţă, Biserica Ortodoxă din Germania însoţeşte, dacă se doreşte, şi perechi interreligoase pe calea vieţii lor şi oferă oricând sprijin cu sfaturi şi fapte concrete. De asemenea, îndemnăm aceste perechi să vorbească deschis şi constructiv atât înainte cât şi după căsătorie despre problemele rezultate ca urmare a diferenţelor religioase, ca de exemplu educaţia copiilor.
8. O temă arzătoare a zilelor noastre este homosexualitatea precum şi parteneriatele homosexuale. În principiu este bine că se discută deschis despre aceasta în societatea noastră, deoarece pe durata multor secole, oameni homosexuali au fost ignoraţi, chiar şi asupriţi şi persecutaţi, ca de exemplu în timpul naţionalsocialismului. Sfânta Scriptură, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, cuprinde mărturii împotriva homosexualităţii, care astăzi dau naştere la controverse. Tradiţia Bisericii noastre cuprinde de asemenea multe luări de poziţie împotriva homosexualităţii.
Ca orice înclinaţie trupească, homosexualitatea trebuie să fie supusă prin reticenţă, înfrânarea patimilor nestăpânite, asceză abstinentă precum cea practicată prin post. Desigur, există încă multă lipsă de cunoaştere cu privire la apariţia homosexualităţii. Este posibil să contribuie factori genetici, psihici şi culturali, dar în realitate nu este limpede care este rolul acestor factori şi care este interdependenţa acestora. În conformitate cu credinţa ortodoxă, Taina Cununiei presupune o legătură între bărbat şi femeie, depăşind perspectiva exclusiv socială a acestei legături.
Din această cauză, căsătoria perechilor homosexuale nu este posibilă în Biserica noastră. Întrebările cu privire la persoane homosexuale, la care nu s-a găsit încă răspuns, fac parte din preocupările asistenţei duhovniceşti. Aceste persoane sunt însoţite de Biserică cu mult tact. Deoarece toţi oamenii sunt creaţi după Chipul lui Dumnezeu, fiecăruia trebuie să i se acorde în consecinţă acel respect care corespunde tocmai Chipului Dumnezeiesc din om. Aceasta este valabil şi pentru comunităţile noastre bisericeşti, care sunt chemate să întâmpine toţi oamenii cu dragoste şi respect.
Concluzie
9. Societatea în care trăim este în permanentă schimbare. Salutăm în mod deosebit acele schimbări care sunt pătrunse de Duhul Evangheliei lui Iisus Hristos. În zilele noastre, familia tradiţională este supusă unor provocări radicale. Dragi tineri creştini ortodocşi, fiţi fideli cuvintelor apostolului Pavel adresate Tesalonicenilor: „Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine.“ (I Tesaloniceni 5,21) . Noi toţi suntem mereu, din nou chemaţi să susţinem şi, mai ales, să trăim chipul omului care ne este dat prin credinţa noastră ortodoxă. Viziunea cu privire la familie ca fiind „biserica de acasă“, celula primară a Bisericii în integralitatea ei, ne călăuzeşte permanent spre viitor.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Frankfurt pe Main, 12 decembrie 2017
+ Mitropolitul Augustin al Germaniei, Exarh al Europei Centrale,
Preşedinte
şi ceilalţi membri ai Conferinţei Episcopale Ortodoxe din Germania
[1] Traducerea exactă a acestui citat, din limba germană, este: „Taina aceasta este mare; eu însă vorbesc cu referire la Hristos şi la Biserică”.
[2] Îndemnul acesta trebuie înţeles cu sensul de a verifica în prealabil, în libertate, tot ceea ce este îngăduit, pentru ca apoi să ţinem cu responsabilitate numai ce este bine.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 1073, Ultimul acces: 2026-11-10 04:23:07

Timp total: 0.04s...

[]:1