© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: În acest Post, reînsufleţiţi entuziasmul vostru pentru credinţă[2018-02-07]Papa Francisc07.02.2018, Vatican (Catholica) - În Mesajul său pentru apropiata perioadă Postul Mare, Papa Francisc ne cere să ne reînsufleţim entuziasmul pentru credinţă, folosindu-ne de această perioadă pentru a ne ruga, a posti şi a da pomană, ca o oportunitate pentru a alimenta flacăra iubirii în inimile noastre. „Îi invit mai ales pe membrii Bisericii să întreprindă cu zel drumul Postului Mare, sprijiniţi de pomană, de post şi de rugăciune”, a spus Pontiful în mesajul său, publicat în 6 februarie 2018. „Dacă uneori caritatea pare să se stingă în atâtea inimi, ea nu este stinsă în inima lui Dumnezeu! El ne dăruieşte mereu noi ocazii pentru ca să putem reîncepe să iubim”, ne-a amintit Papa. „În noaptea de Paşte vom retrăi ritul sugestiv al aprinderii lumânării pascale: luată din ‘focul nou’, lumina încet-încet va alunga întunericul şi va umple de strălucire adunarea liturgică. ‘Lumina lui Cristos care învie glorios să risipească întunericul inimii şi al spiritului’, pentru ca toţi să putem retrăi experienţa discipolilor din Emaus: ascultând cuvântul Domnului şi hrănindu-ne cu Pâinea euharistică, inima noastră va putea să ardă din nou de credinţă, speranţă şi iubire”. Scris în Solemnitatea Tuturor Sfinţilor, 1 noiembrie 2017, Mesajul pentru Postul Mare al Papei are ca temă: „Din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci” (Matei 24,12), cuvinte rostite de Isus „în discursul care se referă la sfârşitul timpurilor şi care este situat la Ierusalim, pe Muntele Măslinilor, chiar acolo unde va începe pătimirea Domnului”. Papa a atras atenţia asupra inimilor reci dar şi a profeţilor falşi, „care profită de emoţiile umane pentru a face sclave persoanele şi a le duce acolo unde vor ei”. „Câţi fii ai lui Dumnezeu sunt amăgiţi de linguşirile plăcerii de câteva clipe, care este confundată cu fericirea! Câţi oameni trăiesc parcă vrăjiţi de iluzia banului, care îi face în realitate sclavi ai profitului sau ai intereselor meschine! Câţi trăiesc crezând că sunt suficienţi lor înşişi şi cad pradă singurătăţii!” Alţi profeţi falşi sunt cei care „oferă soluţii simple şi imediate suferinţelor, remedii care se dovedesc însă complet ineficiente”, precum drogurile, relaţiile de tip „foloseşte şi aruncă”, câştigurile uşoare dar necinstite; cei care „oferă lucruri fără valoare, şi iau în schimb ceea ce este mai preţios, precum demnitatea, libertatea şi capacitatea de a iubi”. Pontiful ne îndeamnă: „Fiecare dintre noi este chemat să discearnă în inima sa şi să examineze dacă este ameninţat de minciunile acestor profeţi falşi. Trebuie să învăţăm să nu ne oprim la nivelul imediat, superficial, ci să recunoaştem ceea ce lasă înlăuntrul nostru o amprentă bună şi mai durabilă, pentru că vine de la Dumnezeu şi este valabil cu adevărat pentru binele nostru”. În continuare, el analizează cum se răceşte caritatea în noi şi „care sunt semnalele care ne arată că în noi iubirea riscă să se stingă”. „Ceea ce stinge caritatea este înainte de toate aviditatea de bani; după ea urmează refuzarea lui Dumnezeu… preferând dezolarea noastră faţă de întărirea Cuvântului Său şi a Sacramentelor. Toate acestea se transformă în violenţă care se îndreaptă împotriva celor care sunt consideraţi o ameninţare pentru ‘certitudinile’ noastre: copilul încă nenăscut, bătrânul bolnav, oaspetele în trecere, străinul, dar şi aproapele care nu corespunde aşteptărilor noastre”. Semnele cele mai evidente ale lipsei de iubire sunt: „indolenţa egoistă, pesimismul steril, tentaţia de a se izola şi de a se angaja în războaie fratricide, mentalitatea mondenă care ne face să ne ocupăm numai de ceea ce este aparent, reducând în acest mod ardoarea misionară”. Papa ne şi arată cum ne pot ajuta remediile propuse de Biserică pentru timpul Postului Mare: rugăciunea, pomana şi postul. „Dedicând mai mult timp rugăciunii, permitem inimii noastre să descopere minciunile secrete cu care ne înşelăm pe noi înşine, pentru a căuta în sfârşit mângâierea în Dumnezeu… Exercitarea pomenii ne eliberează de aviditate şi ne ajută să descoperim că celălalt este fratele meu: ceea ce am nu este niciodată numai al meu. Cât aş vrea ca pomana să se transforme pentru toţi într-un adevărat stil de viaţă!… Fiecare pomană este o ocazie pentru a lua parte la Providenţa lui Dumnezeu faţă de fiii Săi; şi dacă El se foloseşte astăzi de mine pentru a ajuta un frate, cum nu va avea grijă mâine şi de necesităţile mele, El care nu se lasă învins în generozitate?” În sfârşit, postul „pe de o parte, ne permite să experimentăm ceea ce simt cei cărora le lipseşte chiar şi strictul necesar şi cunosc muşcăturile zilnice ale foamei; pe de altă parte, exprimă condiţia spiritului nostru, înfometat de bunătate şi însetat de viaţa lui Dumnezeu. Postul ne trezeşte, ne face mai atenţi faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, trezeşte voinţa de a asculta de Dumnezeu care, singur, satură foamea noastră”. Papa îndeamnă nu doar catolicii, ci pe toţi cei care sunt îngrijoraţi de !răspândirea fărădelegii în lume” şi de „gerul care paralizează inimile şi acţiunile”: „uniţi-vă cu noi pentru a-l invoca împreună pe Dumnezeu, pentru a posti împreună şi împreună cu noi pentru a dărui ceea ce puteţi ca să-i ajutaţi pe fraţi!” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1325, Ultimul acces: 2026-11-10 15:35:53
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
