© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
20 de tineri din România l-au întâlnit personal pe Papa Francisc[2018-02-06]06.02.2018, (Catholica) - ăzeci de tineri, beneficiari ai Asociaţiei FDP-Protagonişti în educaţie, din România, au avut ocazia de a-l întâlni personal pe Papa Francisc în ziua de joi, 4 ianuarie 2018, în cadrul unei audienţe private. Tinerii şi toţi cei care i-au însoţit la această întâlnire au trăit aceste momente cu uimire şi s-au simţit aleşi şi binecuvântaţi. Evenimentul a marcat de asemenea cei 20 de ani de la prima întâlnire cu aceşti tineri minunaţi, care atunci erau copii abandonaţi în orfelinatele din Bucureşti, citim în materialul apărut vineri, 2 februarie 2018, pe FDPSR.ro.Simona Carobene, directorul executiv al FDP-Protagonişti în educaţie, la începutul întâlnirii cu Sfântul Părinte, s-a adresat tuturor spunând: „Să fim aici este pentru noi un cadou fantastic! Vă suntem cu adevărat recunoscători! Noi dorim să fim priviţi mereu aşa. Pentru ceea ce suntem: persoane de o mare valoare, unice, fără asemănare, pline de dorinţe şi de speranţă. Persoane care au luptat întreaga viaţă cu curaj, persoane care suferă încă mult din cauza rănilor din trecut şi a dificultăţilor prezentului şi care au multe întrebări.” Sfântul Părinte, după o scurtă introducere, a avut iniţiativa şi dorinţa de a răspunde personal tinerilor prezenţi la întâlnire, celor care au dorit să îi adreseze întrebări. Înainte de a răspunde, a mulţumit împreună cu cei prezenţi Domnului „pentru că sunteţi aici, pentru că El, cu ajutorul multor prieteni, v-a ajutat să mergeţi înainte şi să creşteţi. Împreună ne amintim de mulţi copii şi tineri care au mers deja în cer: ne rugăm pentru ei; şi ne rugăm pentru cei care trăiesc în situaţii de mare dificultate, în România şi în alte ţări din lume. Îi încredinţăm lui Dumnezeu şi Preasfintei Fecioare pe toţi copiii şi copilele, tinerii şi tinerele care suferă din cauza bolilor, războaielor şi sclaviei în zilele noastre”. Un tânăr a întrebat: „De ce este aşa dificil să trăim? De ce şi între noi, prietenii, ne certăm tot timpul? Ne păcălim? Dacă voi, ca preoţi, ne spuneţi să mergem la biserică, dar imediat când ieşim greşim şi facem păcate, de ce atunci am mai intrat în Casa Domnului? Dacă eu consider că Dumnezeu este în sufletul meu, de ce este important să merg la biserică?” Sfântul Părinte i-a răspuns: „Este vorba de păcat, de egoismul uman: din acest motiv – cum spui tu – ‘ne certăm adeseori’, ‘ne facem rău’, ‘ne păcălim’. Chiar tu ai recunoscut acest lucru, chiar dacă mergem la biserică, apoi greşim din nou, rămânem mereu păcătoşi. Şi atunci e corect ca tu să întrebi: ce sens are să mergem la biserică?” „Are sens pentru că aşa ne punem în faţa lui Dumnezeu aşa cum suntem: ‘Iată-mă, Doamne, sunt păcătos şi îţi cer iertare. Fie-ţi milă de mine’. Iar Isus ne spune că dacă facem aşa, ne întoarcem acasă iertaţi. Şi astfel, încetul cu încetul, Dumnezeu transformă inima noastră cu îndurarea Lui şi ajunge să transforme şi viaţa noastră. Nu rămânem mereu aceiaşi, ci suntem ‘modelaţi’. Precum lutul în mâinile olarului, iar dragostea lui Dumnezeu ia locul egoismului nostru. Iată de ce este important să mergem la Biserică.” O tânără a mărturisit că se simte uneori singură şi nu ştie ce sens are viaţa ei. „Fetiţa mea este în plasament şi unele persoane consideră că nu sunt o mamă bună.” „Draga mea, sunt de acord cu tine că plasamentul poate fi un ajutor în anumite situaţii dificile. Important este ca totul să fie făcut cu dragoste, cu grijă pentru persoane, cu mare respect… Înţeleg că deseori te simţi singură. Te sfătuiesc să nu te închizi, să cauţi compania comunităţii creştine: Isus a venit ca să formeze o nouă familie, familia Lui, unde nimeni nu este singur şi toţi suntem fraţi şi surori, fii ai Tatălui nostru din ceruri şi ai Maicii pe care Isus ne-a dat-o, Fecioara Maria. Şi în familia Bisericii putem să ne regăsim cu toţii, vindecând rănile noastre şi depăşind golurile de iubire care deseori există în familiile noastre umane.” Un tânăr a relatat: „Mama mea m-a abandonat într-un orfelinat când aveam 2 luni. Când am împlinit 21 de ani, am căutat-o şi am stat cu ea două săptămâni, dar nu s-a purtat frumos cu mine, aşa că am plecat. Tatăl meu a murit. Ce vină am eu dacă ea nu mă vrea? De ce nu mă acceptă?” Papa i-a răspuns: „Nu este o problemă de vină, este o problemă legată de marea fragilitate a adulţilor, produsă în cazul vostru de marea sărăcie, multele nedreptăţi sociale ce îi strivesc pe cei mici şi săraci şi de multă sărăcie spirituală. Da, sărăcia spirituală împietreşte inimile şi provoacă ceea ce ar putea părea imposibil, ca o mamă să îşi abandoneze propriul fiu: acesta este rodul sărăciei materiale şi spirituale, rodul unui sistem social greşit, inuman.” Share Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1223, Ultimul acces: 2026-11-10 08:53:37
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
