© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
Ziua Vieţii Consacrate – celebrare solemnă la Catedrala din Cluj[2018-02-06]rbătoarea Întâmpinării Domnului la Templu, celebrată la 2 februarie a fiecărui an, coincide cu Ziua Vieţii Consacrate în Biserica Catolică, „Sărbătoare a întâlnirii, a comuniunii, a consacrării”, cum a numit-o PS Florentin Crihălmeanu Episcopul de Cluj-Gherla în cuvântul de învăţătură de la Sfânta Liturghie celebrată duminică, 4 februarie, la Catedrala „Schimbarea la Faţă”, în prezenţa persoanelor consacrate din diferitele ordine, congregaţii şi institute de viaţă consacrată. În acest moment sărbătoresc, Ierarhul a mulţumit în primul rând pentru darul vieţii, care este evidenţiat şi în pilda evangheliei duminicii, a Fiului risipitor sau a Tatălui milostiv (Lc 15, 11-32). „Departe de tatăl, viaţa fiului se iroseşte, averea lui se pierde. Şi atunci, fiul înţelege un mare adevăr: că Izvorul vieţii este şi rămâne Tatăl, chiar şi atunci când este departe de el. Înţelegând aceasta, doreşte să se întoarcă, venindu-şi în fire”. O concluzie a evangheliei duminicii: „Dumnezeu este, pentru noi, Regele suprem, Dătătorul vieţii, iar viaţa este cea mai mare avere pe care o avem, dar, pe care o primim cu un scop: să facem voia Lui, să împlinim planurile Lui”.În contextul aniversării vieţii consacrate, Preasfinţia Sa a urat «La mulţi ani!» persoanelor consacrate, mulţumind lui Dumnezeu „pentru marele dar al vieţii, pentru că suntem cu toţii consacraţi prin taina Sfântului Botez, să îi mulţumim Domnului pentru familiile creştine, pentru părinţi, pentru fraţi, pentru îndrumători, pentru familiile rugătoare din care au rezultat apoi mlădiţele persoanelor consacrate, pentru preoţii care ne-au călăuzit paşii, ne-au hrănit cu Sfintele Sacramente, pentru persoanele care au ales drumul consacrării lui Dumnezeu. Să îi mulţumim pentru aceste «albine» ale Bisericii şi în domeniul carităţii, învăţământului, catehezei, pentru întregul apostolat pus în slujba lui Dumnezeu. Să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne hrăneşte constant cu iubirea Sa şi ne primeşte mereu să ne reîntoarcem la masa comuniunii cu El. Să intrăm din nou şi mai profund în această bucurie, până la ceasul în care sperăm să ajungem şi noi la Izvorul vieţii, pentru ca, întru lumina Lui să vedem lumina!” Celebrarea Sfintei Jertfe Liturgice a fost urmată de mărturia celor care s-au dăruit, şi-au pus întreaga viaţă în slujba lui Dumnezeu, persoanele consacrate: mai întâi, sora Andreea din Ordinul Surorilor Sfântului Vasile cel Mare, a vorbit despre bucuria vieţii consacrate, arătând, din primele gânduri, că este o bucurie care se trăieşte şi cuvintele nu o pot cuprinde. A mărturisit că drumul vocaţiei l-a început din fragedă copilărie, observând modelul mamei sale, „cum se ruga, cum dăruia cu bucurie fără margini”. Apoi şi-a reamintit, ca şi punct de referinţă în viaţa spirituală, momentul Primei Împărtăşanii şi îndrumarea spirituală primită de la pr. Virgil Florian. Drumul vocaţiei sale a fost, urmare şi a unui vis, în care l-a privit, l-a recunoscut şi s-a îndrăgostit de Isus, chipul care i-a rămas viu în inimă „şi e la fel de viu acum, după 26 de ani” de viaţă consacrată în mijlocul familiei călugăreşti spre care Dumnezeu i-a îndreptat paşii încă din adolescenţă. „Eu nu sunt aici pentru că sunt mai bună ca alţii, dar nici nu am mers la mănăstire pentru că am vrut să fug de lume. Dacă nu am ales să îmi fac o familie este pentru că am dorit să îmi fac o familie mare, cu surori multe şi fraţi, la fel cum eram obişnuită de mică. Am vrut să am copii care au nevoie de mine, de ajutorul meu, şi am văzut că Dumnezeu lucrează prin inima mea atunci când stăteam la căpătâiul lor, în spitale. Am învăţat, pas cu pas, să fiu mamă şi să înţeleg că o rugăciune este urmată mereu de o mângâiere, de dăruire. Am învăţat că rugăciunea se pune în practică, aşa cum o vedeam pe mama mea că face. Pe Isus nu îl găsim în zidurile reci ale bisericilor sau mănăstirilor, ci în oamenii pe care Dumnezeu ni-i scoate în cale. Eu am ales calea, aici suntem o familie mare, voi toţi sunteţi familia mea!” – o puternică mărturie de credinţă şi iubire creştină. A urmat fratele Dominic din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare (OSBM), ramura masculină. El a descris ceea ce a simţit odată intrat în mănăstire, când „Dumnezeu m-a primit pe braţele Lui şi simţeam bucuria imensă că L-am întâlnit pe Dumnezeu, că mi-am găsit vocaţia. Dar, nu după mult timp, Dumnezeu m-a lăsat jos, mi-a spus: «nu poţi să fii toată viaţa pe braţele Mele, ai nevoie de maturizare». Şi am trecut şi prin greutăţi. Vreau să arăt prin aceste cuvinte că, atunci când suntem în încercare, dacă îl punem pe Dumnezeu pe primul loc, chiar în acele momente grele putem simţi o bucurie imensă, de a trăi pentru El, de a simţi că participăm la ceea ce Sfântul Apostol Pavel descrie astfel: «completăm suferinţele lui Hristos». Odată intrat la mănăstire mă vedeam ca o stâncă în care Dumnezeu trebuia să lovească cu ciocanul ca să mă modeleze după voinţa Lui. Încă nu am ajuns ca Dumnezeu să mă modeleze în mod desăvârşit, să modeleze în mine un adevărat chip al unui fiu al Său, dar lucrarea Sa este în curs şi sper, cu ajutorul rugăciunilor voastre, ca Dumnezeu să îşi poată termina opera de Artist în persoana mea, ca persoană consacrată!” După aceste mărturii de viaţă şi credinţă, reamintind că, prin taina Botezului suntem cu toţii consacraţi şi fii ai lui Dumnezeu, Preasfinţia Sa a încheiat această sărbătoare a vieţii pentru Dumnezeu şi semeni, mulţumind preoţilor concelebranţi, preoţilor vicari, pr. protoegumen Laurian Daboc superior provincial OSBM, pr. Olivo Bosa care a reprezentat Societatea lui Isus, pr. Ciprian care a reprezentat Ordinul Franciscan, preacuvioasei Maici Marcela superioara provincială OSBM, preacuvioasei Maici Teodorina superioara generală a Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului, institutelor de viaţă consacrată reprezentate, tuturor persoanelor consacrate prezente, „pentru aportul pe care îl aduc, mai întâi în Biserica noastră, prin diferitele domenii de apostolat, rugându-l pe Dumnezeu să îi binecuvânteze întru mulţi, sfinţi, ani de sfântă slujire!” Preasfinţia Sa a încheiat evocând cuvintele Sfântului Părinte Papa Francisc, care spunea şi invita persoanele consacrate: «să fiţi voi zorile eternei renaşteri a Bisericii. Să fiţi acele zori care anunţă dimineaţă veşnică, răsăritul Soarelui Cristos!»” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 8862, Ultimul acces: 2026-11-10 11:06:57
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
