© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Gândul morţii eliberează de iluzia de a fi stăpânii timpului[2018-02-01]Liturghie în capela Casei Santa Marta„Gândul la moarte ne salvează de iluzia de a fi stăpânii timpului şi în fiecare zi ar trebui să ne întrebăm: dacă Domnul mă cheamă la El acum, ce moştenire aş lăsa în ceea ce priveşte mărturia vieţii mele?”, este, pe scurt, predica Papei Francisc de la Sfânta Liturghie celebrată joi, 1 februarie 2018, în capela Casei Santa Marta din Cetatea Vaticanului. Comentând lecturile biblice ale Sfintei Liturghii (1Regi 2,1-12; 1Cronici 29,10-12; Marcu 6,7-13), Pontiful a pus accentul pe prima lectură, citim în materialul de pe situl Radio Vatican. Apropiindu-se zilele lui David să moară, autorul sacru evidenţiază ultimele poveţe pe care le dă fiului său, Solomon. Dincolo de demnitatea regală, David recunoaşte că drumul său este, în cele din urmă, acelaşi drum pe care îl străbat toţi oamenii de pe acest pământ. Dar îi cere fiului său să păzească ceea îi cere Dumnezeu, să umble pe căile Lui şi să respecte învăţăturile Lui, ca să reuşească în tot ceea ce face şi oriunde va merge. Apoi, David a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat. „Moartea este un fapt, moartea este o moştenire, moartea este o memorie”, a subliniat Sfântul Părinte în predică, reflectând asupra morţii lui David. „Noi nu suntem nici veşnici, nici trecători: suntem bărbaţi şi femei care merg pe calea timpului, un timp care are început şi va avea sfârşit”. Sfântul Părinte i-a îndemnat pe toţi „să se roage şi să ceară harul de a avea simţul timpului”, pentru a nu rămâne „ostatici” ai momentului prezent, „închişi în sine”. „Moartea este un fapt care îi cuprinde pe toţi oamenii. Mai târziu sau mai devreme, ea vine. Dar există ispita momentului care pune stăpânire pe viaţa ta şi te face să mergi învârtindu-te pe moment în acest labirint egoist al momentului fără viitor.” „Şi drumul sfârşeşte în moarte, o ştim cu toţii. De aceea Biserica a îndemnat mereu la o reflecţie despre sfârşitul nostru, despre moarte”. În acelaşi timp, moartea nu este doar un fapt universal, ci şi o moştenire. „Eu nu sunt stăpânul timpului: a repeta acest adevăr ne ajută”, a spus în continuare Sfântul Părinte, pentru că „ne salvează de acea iluzie a momentului, de a lua viaţa ca pe o înlănţuire de inele, de momente, care nu are sens”. „Eu sunt pe cale şi trebuie să privesc înainte”, dar şi să consider că „moartea este o moştenire”, o moştenire nu materială, ci una care ţine de mărturia vieţii. „Şi să ne întrebăm, ce fel de moştenire voi lăsa dacă Dumnezeu m-ar chema astăzi la El? Ce moştenire voi lăsa eu ca mărturie a vieţii? Este o întrebare bună pe care trebuie să ne-o punem. Şi în acest fel să ne pregătim pentru că nimeni dintre noi nu va rămâne ca relicvă. Nu, cu toţii vom străbate acest drum”. În fine, moartea este şi o memorie, o „memorie anticipată” care, ţinând cont de ceea ce se va întâmpla în timpul ce va să vie, ajută reflecţiile vieţii din timpul de faţă: „Când voi muri, ce mi-ar fi plăcut să fac astăzi, în această decizie pe care trebuie să o iau astăzi, în modul meu de a trăi acum? Este o memorie anticipată care luminează momentul de astăzi. Să luminăm cu faptul morţii deciziile pe care fiecare trebuie să le luăm în fiecare zi.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1246, Ultimul acces: 2026-11-10 15:16:49
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
