Triplă hirotonire la început de Triod[2018-01-29]Hirotonire de preoţiCu Duminica Vameşului şi a Fariseului, Biserica noastră a intrat în timpul Triodului. Este semn al faptului că ne apropiem de Postul Mare, timpul sfânt al mântuirii noastre. În Catedrala din Oradea, a fost prilej de sărbătoare cu hirotonirea a trei preoţi. Mulţime de credincioşi s-au adunat în lăcaşul de cult, pentru a participa la Liturghia celebrată de Preasfinţia Sa Virgil Bercea împreună cu un numeros sobor de preoţi. Plini de emoţie au fost diaconii Orest Nichita, Răzvan Iacob Vasile, Matei Marius Vasile, care au fost ridicaţi, prin hirotonire, la treapta Preoţiei. Adresându-se lor la predică, Preasfinţia Sa Virgil le-a vorbit despre misiunea preotului, corelând tematica Evangheliei cu dimensiunea părintească a acestei misiuni: „Preotul este luat din lume de Domnul şi trimis în lume, pentru ca să ajute lumea să meargă pe calea mântuirii spre Împărăţia Cerurilor. Ce mare misiune are acest preot! Uitându-le la noi înşine, noi, preoţii, în ce categorie ne încadrăm? Farisei sau cu atitudine de umilinţă? Preotul nu poate să aibă niciodată această atitudine de aroganţă şi de orgoliu. El este luat de Domnul pentru ca să servească poporul lui Dumnezeu. De aceea, este foarte important ca credincioşii să ştie să se roage pentru preoţi, trebuie să învăţăm să îi apreciem, să îi ajutăm, să le stăm aproape, să îi facem să devină farurile care strălucesc pe drumul spre mântuire. Preotul trebuie să fie cel care le spune mereu credincioşilor: eu, ca preot, îţi ofer aceeaşi dragoste pe care Dumnezeu ne-o oferă tuturor. Tot ceea ce face preotul, trebuie să fie semn al iubirii Domnului.” Fariseul arogant şi vameşul smerit pot fi, în multe cazuri, două feţe ale aceleiaşi persoane – a fost un al punct al reflecţiei Preasfinţiei Sale Virgil, referindu-se tot la prima Duminică a Triodului. În noi înşine este deseori o lucrare antagonică, harul lui Dumnezeu fiind singurul care ne poate ridica din abisul în care ne rostogoleşte aroganţa. „Fariseul era orgolios. Dorea să fie lăudat şi recunoscut de oameni. De fapt, prin rugăciune pe care o face, el însuşi îşi mulţumeşte sieşi. Se exaltă şi se măreşte pe sine însuşi. În schimb, vameşul este în spatele Templului, cu capul plecat, cu inima frântă, îşi recunoaşte păcatele şi se consideră nevrednic de a sta în faţa Domnului. Sunt două atitudini fundamentale: umilinţa şi mândria. Adesea, acestea două se găsesc în aceeaşi persoană. Oricum, Dumnezeu ne cunoaşte în totalitate. În faţa lui Dumnezeu, noi suntem sinceri cu adevărat?”, este punctul de meditaţie ridicat de Arhiereu. Ierarhul a purtat meditaţia şi în planul familiei, precum şi în scenarii sociale în care orgoliul şi prejudecăţile nasc intrigi ce duc la nemulţumiri şi scandaluri. „Ce ştim să oferim celor de lângă noi? Cât de mult îi judecăm? Sau am învăţat să îl apreciez şi pe celălalt de lângă mine: Copiii mei, soţul, soţia. Noi ne judecăm reciproc. Dar când am identificat calităţile celui de lângă noi? Dacă celălalt este darul lui Dumnezeu, nu voi deveni niciodată fariseu, ci mă voi comporta cu respect şi iubire, spunându-i celuilalt: dragul meu, te iubesc. Astfel, tot ce Dumnezeu a sădit în sufletul celui de lângă mine, să crească.” A fost un timp de sărbătoare şi de înălţare sufletească potrivite acestei perioade în care am intrat. Urmează trei săptămâni în care lecturile evanghelice zilnice sunt mai lungi şi condensează ultimele învăţăminte ale Mântuitorului şi Patima cea mântuitoare. De acum, Biserica ne dă semne că timpul Postului Mare este aproape. Ne despart de el încă trei duminici: a fiului risipitor, a înfricoşătoarei judecăţi şi a izgonirii lui Adam din Rai. Cu seara acesteia din urmă, cu inimile cernite, intrăm în Postul Paştilor, urcuşul spre praznicul prea luminat al Învierii Domnului. (pr. Claudiu Ardelean CSE pentru EGCO.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1203, Ultimul acces: 2026-11-12 02:11:27
|
Timp total: 0.04s...
[]:1