© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
Necultivarea memoriei – individuale şi colective – este reţeta sigură pentru limitarea inteligenţei oamenilor, a spus Ioan-Aurel Pop de Ziua Culturii Naţionale[2018-01-17]de Sorin Ioniţe‘Nealimentarea memoriei umane cu date culturale pregăteşte ademenirea uşoară a publicului spre direcţii dorite de comunicatorii interesaţi. Nu digitalizarea este cauza acestei orientări contemporane – despre care am mai scris şi am fost rău înţeles de unii – ci plonjarea în epoca Facebook fără pregătirea necesară, iar pregătirea înseamnă cultură, înseamnă cunoştinţe despre societate, despre experienţa de viaţă a poporului tău şi a omenirii’, a spus printre altele luni la Academia Română Ioan-Aurel Pop. ‘Un om neinformat crede mult mai uşor o ştire din mass-media, iar astăzi se manifestă, în peisajul cotidian, adevăraţi specialişti în «ştiri false» (fake news), adică în dezinformare. Cum să poţi distinge între adevăr şi minciună, dacă nu ai înmagazinate în mintea ta cunoştinţele de bază despre lumea aceasta, ca să poţi compara? Ca să compari ce afli cu ce ştii, este nevoie să ştii!’ a mai spus academicianul. În discursul rostit de Ziua Culturii Naţionale, Acad. Ioan-Aurel Pop a surprins mai multe aspecte legate de educaţie şi a subliniat importanţa culturii în formarea tinerilor. Academicianul a atras atenţia asupra tendinţelor de repudiere a valorilor culturale şi a componentei istorice din societăţile contemporane. Referatul academicianului Ioan-Aurel Pop – istoric, profesor universitar şi rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj – s-a intitulat „Cultura română şi dimensiunea sa istorică naţională”. Discursul a fost rostit luni, 15 ianuarie 2018, la Academia Română în cadrul Simpozionului „Cultura română la ceas aniversar – Centenarul Marii Uniri”. Delegatul Patriarhului României la eveniment a fost Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal. Referitor la „cultura românilor ca naţiune”, Ioan-Aurel Pop a spus că aceasta „nu are niciun înţeles fără componenta sa istorică, iar lipsirea ei de dimensiune istorică este un act iresponsabil”. „Trăim în epoca post-adevărului şi suntem, astfel, liberi să ne construim/ inventăm fiecare propriile „adevăruri”, în funcţie de nevoi, sensibilităţi, gusturi, interese, comenzi sociale, pregătire etc. Repudierea componentei istorice din societăţile contemporane, inclusiv din România, este vizibilă în toate domeniile, dar ceea ce ne interesează aici este consecinţa acestui fenomen asupra culturii”. Istoricul a avertizat asupra existenţei unor „precepte aşa-zis moderne, dar falimentare” în educaţie, prin care tinerii „ajung victime sigure ale celor care dirijează actualmente comunicarea”. „Principiul conform căruia elevii nu trebuie să memoreze totul, adică să-şi însuşească mecanic ceea ce-i învaţă alţii, este unul corect, în esenţă. Dar de aici şi până la a nu memora nimic sau aproape nimic este o mare deosebire!” Referindu-se la digitalizarea contemporană, academicianul a explicat că „mintea omenească nu este un computer”. „Capacitatea noastră de memorare este, practic, nelimitată, iar nefolosirea acestei capacităţi devine, în anii din urmă, un pericol social. Nedotarea creierului uman cu noţiuni de cultură istorică îl transformă pe om într-un ogor fertil necultivat”. Revenind asupra noţiunii de adevăr, Ioan-Aurel Pop a concluzionat: „chiar dacă adevărul este relativ, el rămâne adevăr. Iar adevărul nostru se află în legătură cu valorile noastre”: „Avem un creator de talia lui Eminescu şi ne dezicem uneori de el, avem o sărbătoare a culturii naţionale şi ne ruşinăm de ea, dacă nu de substantivul «cultură», atunci de adjectivul «naţională», ca şi cum ar fi ciumat”. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1627, Ultimul acces: 2026-11-10 03:59:36
|
Timp total: 0.17s...
[]:1
