© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
O carte despre „celălalt Francisc”[2018-01-15]Celălalt FranciscObiectivul ambiţios, declarat deja pe coperta cărţii, este să ofere cititorului un portret al „celuilalt Francisc”, adică să relateze „tot ceea ce nu vi s-a spus niciodată despre Papa”. Lucrare care nu este uşoară, dată fiind cantitatea impunătoare de volume dedicate deja actualului Pontif, care deja umplu rafturile librăriilor. Autoarea este jurnalista nord-americană – dar mutată la Roma – Deborah Castellano Lubov, vaticanistă de la Zenit. „Celălalt Francisc” (publicată în italiană de prestigioasa editură Cantagalli din Siena) conţine o prefaţă a secretarului de stat al Vaticanului, Cardinalul Parolin, şi 14 interviuri luate unor personalităţi din Curia Romană şi din Biserica răspândită în cele cinci continente, rude şi prieteni ai pontifului argentinian. Printre aceştia Cardinalul Gerhard Müller, Arhiepiscopul Georg Gänswein, Cardinalul Timothy Dolan, Cardinalul George Pell, Cardinalul Peter Turkson, Maria Elena Bergoglio, Cardinalul Kurt Koch, pr. Federico Lombardi SJ, Patriarhul Fouad Twal, Arhiepiscopul Joseph Edward Kurtz, Cardinalul Wilfrid Fox Napier, Cardinalul Charles Maung Bo, Adrian Pallarols şi rabinul Abraham Skorka. Din cele 200 de pagini nu lipsesc ştiri interesante, informaţii, revelaţii, opinii originale şi uneori chiar curajoase despre Papa argentinian şi diferite probleme de actualitate ridicate de el. Jorge Mario Bergoglio este un om simplu şi afabil, căruia îi place mult să glumească, dar este şi Papa care a ştiut să impună atenţiei întregii omeniri temele mai îndrăgite de el: demnitatea omului, globalizarea sălbatică, distribuirea bogăţiilor, salvgardarea creaţiei. Iată în continuare câteva fragmente dintr-un interviu acordat agenţiei Zenit şi tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru ITRC.ro. – Cine este „celălalt Francisc” la care faci referinţă în titlu? – Un om care înainte de toate se simte şi vrea să fie considerat şi tratat ca o persoană „normală”. Chiar dacă acum, mi-a spus Cardinalul Koch, nu mai poate să treacă prin piaţa Navona şi să se oprească la bar ca să ia un cappuccino, s-a plâns odată Patriarhului Bartolomeu. – Din multe interviuri de-ale tale s-ar spune că este şi un om foarte glumeţ… – Exact! Şi Cardinalul Dolan de New York s-a confruntat cu aceasta, pentru că este destul de corpolent: „dar aşa m-am simţit imediat în largul meu cu el”, mi-a povestit el. Sau rabinul Abraham Skorka, devenit apoi mare prieten al său. La prima lor întâlnire erau în biserică la Buenos Aires, după o celebrare solemnă. Cardinalul Bergoglio i-a spus o glumă despre pui, supranume folosit de suporterii adversari pentru a-i lua în râs pe jucătorii de la River Plata. Era un mod de a ironiza cu privire la rezultatele foarte rele ale acelei echipe, dar foarte nepotrivit în situaţia aceea. Astfel Skorka, suporter al lui River, a reacţionat foarte rău. Apoi a înţeles că era un mesaj printre rânduri: „tratează-mă fără formalităţi, ca pe o persoană oarecare!” – Cum s-a născut ideea de a scrie această carte? – Începutul pontificatului lui Bergoglio a coincis, mai mult sau mai puţin, cu începutul activităţii mele de corespondent din Vatican pentru Zenit. Papa Francisc şi-a atras imediat multe atenţii, datorită tuturor noutăţilor aduse înăuntrul şi în afara Bisericii. În această atmosferă de mare fervoare, pentru jurnaliştii care se ocupă să urmărească ştirile din Vatican, am simţit nevoia să mă confrunt adesea cu voci într-adevăr experte. Aşa s-au născut multe interviuri, zi după zi, în desfăşurarea muncii mele, şi multe prietenii. Apoi m-am întrebat dacă ar fi disponibile pentru a relata cum îl văd ei pe Papa Francisc, cu un interviu mai puţin grăbit şi mai raţionat decât de obicei. Şi iată aici rezultatul. – Cu privire la interviuri, Papa Francisc a acordat mult mai multe decât orice alt predecesor. Există unele culise curioase pe care le-ai descoperit cu privire la ele? – Multe! De exemplu, odată, în timpul unuia dintre interviurile din avion se vorbea despre Papa Benedict al XVI-lea în Vatican. „Este ca şi cum am avea bunicul înţelept în casă”, a spus Francisc. Apoi s-a gândit din nou şi imediat ce a aterizat la Roma i-a spus imediat cu preocupare Mons. Gänswein, prefect al Casei Pontificale şi secretar particular al Papei emerit: „Astăzi am spus un lucru un pic tare… sper că Benedict al XVI-lea nu se supără!” – Cu privire la raportul dintre Papa Francisc şi Papa Benedict mult s-a spus şi s-a scris, adesea şi cu multă superficialitate, inventând contrapoziţii… este adevărat? – E suficient să spun că sora Papei Francisc, aşadar o sursă privilegiată de ştiri, a relatat jurnalistului şi prietenului meu Michael Hesemann, căruia îi mulţumesc că mi-a permis să includ acest preţios interviu al său în carte. „Îmi datorezi ascultare. Dacă vei fi ales, va trebui să accepţi”, i-a spus Papa Ratzinger Cardinalului Bergoglio, când s-au întâlnit ultima dată înainte de Conclav. – Ce altceva interesant aţi descoperit cu privire la biografia pre-pontificat a Papei Bergoglio? – Înainte de toate faptul că vestita bunică a lui Bergoglio fiind o antifascistă ferventă, acela a fost motivul pentru care familia a fost aproape constrânsă să părăsească Italia pentru a merge în Argentina. Apoi un episod care este de atunci când Jorge, după ce a terminat şcoala superioară, i-a spus mamei că vrea să devină medic. Ea era aşa de mulţumită încât a eliberat imediat o cameră mică pentru ca el să poată studia liniştit, însă într-o zi a găsit acolo numai cărţi de filozofie, teologie, latină. Explicaţia a fost că într-adevăr voia să devină medic, dar al sufletelor… – Celălalt conaţional al Papei pe care l-ai intervievat, Adrian Pallarols, cine este? – Adrian este un aurar din Buenos Aires, un prieten foarte drag al papei. Nu aş vrea să stric cititorului surpriza. Vă spun numai că tocmai Bergoglio a fost cel care a celebrat căsătoria sa în urmă cu mult timp. Problema era că parohul care a ţinut cursul pentru logodnici lui Adrian şi soţiei sale era capricios cu toţi. Când Bergoglio l-a sunat la telefon, prezentându-se ca „părintele Jorge”, pentru a se pune de acord pentru celebrarea căsătoriei lui Adrian, el a început cum era obiceiul său să strige şi să apostrofeze, până când a descoperit că… restul citiţi-l voi. – Revenind asupra temei raportului dintre Papa Francisc şi mass-media în general, ce ai învăţat? – Mi se pare importantă evaluarea Mons. Gänswein: mass-media nu au fost niciodată aşa de bine dispuse cu Papa Ratzinger aşa cum sunt astăzi cu Papa Bergoglio. Chiar dacă Papa Francisc, am învăţat de la fostul director al Sălii de Presă a Vaticanului părintele Lombardi, nu apreciază mereu întrebările jurnaliştilor în timpul călătoriilor în avion. Adesea chiar rămâne dezamăgit, pentru că nu le găseşte interesante, sau pentru că jurnaliştii întreabă orice le trece prin cap în loc să rămână asupra conţinuturilor sau episoadelor mai semnificative din fiecare călătorie. – Se spune că „normalitatea”, sobrietatea lui Francisc, care de exemplu trăieşte într-un spaţiu foarte mic faţă de marile apartamente ale unor Cardinali, a adus multă descumpănire în Vatican. – În parte acest lucru e adevărat, dar nici nu trebuie exagerat. Când am mers să îl intervievez pe Cardinalul Turkson în birourile din dicasterul său, vorbeam despre măreţia acelor spaţii. El mi-a spus că reşedinţa sa este la fel de spaţioasă şi că după un prieten al său arhitect dintr-o cameră s-ar putea face patru, e adevărat, dar desigur nu într-un edificiu cu o structură antică aşa cum este acela! Şi oricum, pentru a mobila casa sa – când a ajuns la Roma – ştiţi unde a mers Cardinalul Turkson? La Ikea! Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1773, Ultimul acces: 2026-11-10 01:10:41
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
