Papa Francisc: Părinţii şi învăţătorii nu sunt pe baricade diferite[2018-01-06]Audienţă acordată Asociaţiei Italiene a Învăţătorilor CatoliciPapa Francisc a afirmat că educaţia este o problemă de familie şi că, în loc să se contrazică între ei, părinţii şi învăţătorii trebuie să colaboreze deschis şi constructiv pentru a-i forma pe copii în spiritul valorilor care le pot permite să înfrunte provocările vremurilor de astăzi. Vorbind despre relaţia dintre educaţie şi familie, Pontiful a spus că „toţi ştim că această alianţă este în criză de mult timp şi în anumite cazuri este complet ruptă”. Cândva era o întărire reciprocă între stimulentele date de învăţători şi cele date de părinţi, a explicat Sfântul Părinte la la audienţa acordată Asociaţiei Italiene a Învăţătorilor Catolici. „Astăzi situaţia s-a schimbat, dar nu putem să fim nostalgici ai trecutului. Trebuie să luăm act de schimbările care au afectat fie familia, fie şcoala, şi să reînnoim angajarea pentru o colaborare constructivă – adică, să reconstruim alianţa şi pactul educativ – pentru binele copiilor şi tinerilor.” Dacă această sinergie nu mai are loc natural, trebuie să fie promovată prin planificare, iar dacă e nevoie cu contribuţia experţilor în domeniul educaţional. Pentru aceasta e nevoie de „o nouă complicitate între învăţători şi părinţi. Înainte de toate renunţând să se creadă ca izvoare opuse, învinovăţindu-se reciproc, ci dimpotrivă punându-se unii în pielea altora, înţelegând dificultăţile obiective pe care şi unii şi alţii le întâlnesc astăzi în educaţie şi creând astfel o solidaritate mai mare: complicitate solidară.” Vorbind despre cultura întâlnirii, Papa a spus că „învăţătorii creştini, fie că lucrează în şcoli catolice fie în şcoli statale, sunt chemaţi să stimuleze în elevi deschiderea spre celălalt ca faţă, ca persoană, ca frate şi soră de cunoscut şi respectate, cu istoria sa, calităţile şi defectele sale, bogăţiile şi limitele sale”. A încurajat formarea „de tineri deschişi şi interesaţi de realitatea care îi înconjoară, capabili de îngrijire şi de duioşie, care să fie liberi de prejudecata răspândită conform căreia pentru a valora trebuie să fie competitivi, agresivi, duri faţă de alţii, în special faţă de cel care este diferit, străin sau cel care în orice mod este văzut ca obstacol în calea propriei afirmări.” A abordat şi tema educaţiei ecologice, subliniind că nu e vorba de transmiterea unor noţiuni, ci de insuflarea unui stil de viaţă, atent la „casa noastră comună care este creaţia”. „Un stil de viaţă care să nu fie schizofrenic, adică, de exemplu, să se îngrijească de animalele care sunt pe cale de dispariţie, dar să ignore problemele bătrânilor; sau să apere pădurea amazoniană, dar să neglijeze drepturile muncitorilor la un salariu just, şi aşa mai departe. Aceasta este schizofrenie. Ecologia la care trebuie educat trebuie să fie integrală. Şi mai ales educaţia trebuie să insiste asupra simţului de responsabilitate: nu de a transmite sloganuri pe care alţii ar trebui să le realizeze, ci să trezească gustul de a experimenta o etică ecologică pornind de la alegeri şi gesturi de viaţă zilnică. Un stil de comportament care în perspectiva creştină îşi găseşte sens şi motivaţie în raportul cu Dumnezeu creator şi răscumpărător, cu Isus Cristos centru al cosmosului şi al istoriei, cu Duhul Sfânt izvor de armonie în simfonia creaţiei.” Papa şi-a încheiat discursul mulţumindu-le participanţilor pentru prezenţă şi pentru activitatea desfăşurată, cerând desigur şi rugăciunile lor. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1564, Ultimul acces: 2026-11-10 09:14:52
|
Timp total: 0.04s...
[]:1