Papa Francisc: Ca magii, să ieşim din zona de confort căutându-l pe Isus

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.06s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Ca magii, să ieşim din zona de confort căutându-l pe Isus

[2018-01-06]

Liturghie în sărbătoarea Epifaniei
Papa Francisc a marcat sâmbătă sărbătoarea Epifaniei încurajându-i pe credincioşi să imite acţiunile magilor, care nu s-au ataşat de confortul lumesc, ci au fost dispuşi să plece şi să îşi asume riscuri pentru a-l găsi pe Isus. „A merge […] este esenţial pentru a-l găsi pe Isus”, a spus Pontiful pe 6 ianuarie, în Bazilica San Pietro. „Steaua Sa cere decizia drumului, truda zilnică a mărşăluirii; cere să ne eliberăm de poverile inutile şi de fastuozităţi deranjante, care încurcă, şi să acceptăm neprevăzutele care nu apar pe harta trăirii liniştite.”

Isus, a explicat Papa, se lasă găsit dacă e căutat: trebuie doar „să ne mişcăm, să ieşim. Să nu aşteptăm; să riscăm. Să nu stăm nemişcaţi; să înaintăm.” Şi a spus şi care este exigenţa lui Isus: „celor care îl caută le propune să renunţe la fotoliile comodităţilor lumeşti şi la căldura reconfortantă a propriilor şemineuri. A-l urma pe Isus nu este o normă de comportament care trebuie respectată, ci un exod care trebuie trăit. Dumnezeu, care a eliberat poporul Său prin parcursul exodului şi a chemat noi popoare să urmeze steaua Sa, dăruieşte libertatea şi împarte bucuria mereu şi numai pe drum. Cu alte cuvinte, pentru a-l găsi pe Isus, trebuie să depăşim teama de a ne asuma riscuri, auto-satisfacţia, delăsarea de a nu mai cere nimic de la viaţă. Trebuie să riscăm, pur şi simplu pentru a întâlni un Prunc. Dar merită mult osteneala, pentru că găsindu-l pe acel Prunc, descoperind tandreţea şi iubirea Sa, ne regăsim pe noi înşine.”
Şi a semnalat apoi că în aceeaşi atitudine de ne-urmare a lui Isus nu cade doar Irod, care stă în palatul său, nici doar Ierusalimul, care preferă ca totul să rămână ca înainte, ci şi preoţii şi cărturarii. „Ei cunosc locul exact şi îl semnalează lui Irod, citând şi profeţia din vechime. Ştiu, dar nu fac un pas spre Betleem. Poate să fie tentaţia celui care este credincios de mult timp: dezbate despre credinţă, ca despre ceva ce ştie deja, dar nu intră în joc personal pentru Domnul. Vorbeşte, dar nu se roagă; se plânge, dar nu face binele. În schimb, magii vorbesc puţin şi merg mult. Deşi nu sunt cunoscători ai adevărurilor de credinţă, sunt doritori şi pe drum, aşa cum evidenţiază verbele din Evanghelie: ‘am venit să îl adorăm’, ‘au plecat; intrând în casă, căzând la pământ l-au adorat; au plecat pe alt drum în ţara lor’ – mereu în mişcare.”
Pontiful a întrebat de oare doar magii au văzut steaua? „Poate pentru că puţini şi-au ridicat privirea spre cer. De fapt, adesea în viaţă ne mulţumim să privim spre pământ: sunt suficiente sănătatea, câţiva bani şi un pic de distracţie. Şi mă întreb: noi mai ştim să ne ridicăm privirea spre cer? Ştim să visăm, să îl dorim pe Dumnezeu, să aşteptăm noutatea Sa, sau ne lăsăm transportaţi de viaţă ca o ramură uscată purtată de vânt? Magii nu s-au mulţumit să trăiască mediocru, să plutească. Au intuit că, pentru a trăi cu adevărat, este nevoie de o ţintă înaltă şi de aceea trebuie ţinută sus privirea.” Desigur, a continuat Papa, sunt multe stele, pe lângă steaua lui Isus – şi deci ispite diverse. „Există stele orbitoare, care provoacă emoţii puternice, dar care nu orientează drumul. Aşa este pentru succes, pentru bani, pentru carieră, pentru onoruri, pentru plăcerile căutate ca scop al existenţei. Sunt meteoriţi: strălucesc un pic, dar se izbesc repede şi strălucirea lor dispare. Sunt stele căzătoare, care duc pe o pistă falsă în loc să orienteze. În schimb, steaua Domnului ne este mereu strălucitoare, dar este mereu prezentă; este blândă; te ia de mână în viaţă, te însoţeşte. Nu promite recompense materiale, ci garantează pacea şi dăruieşte, precum magilor, o bucurie foarte mare.”
În fine, la final Papa s-a oprit asupra gestului magilor de a oferi un dar lui Isus. „A oferi un dar plăcut lui Isus înseamnă a avea grijă de un bolnav, a dedica timp unei persoane dificile, a ajuta pe cineva care nu ne provoacă interes, a oferi iertarea celui care ne-a ofensat. Sunt daruri gratuite, nu pot lipsi în viaţa creştină.” Şi a încheiat îndemnând: „Să privim mâinile noastre, adesea goale de iubire, şi să încercăm astăzi să ne gândim la un dar gratuit, fără răsplată, pe care îl putem oferi. Va fi plăcut Domnului. Şi să îi cerem Lui: ‘Doamne, fă-mă să redescopăr bucuria de a dărui’. Iubiţi fraţi şi surori, să facem ca magii: să privim în sus, să mergem şi să oferim daruri gratuite.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1626, Ultimul acces: 2026-11-10 09:14:37

Timp total: 0.06s...

[]:1