© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Păstorul de suflete să aibă compasiune, apropiere şi coerenţa vieţii[2018-01-09]Liturghie în capela Casei Santa MartaCompasiunea, apropierea şi coerenţa vieţii sunt cele trei trăsături ale păstorului de suflete şi ale autorităţii sale subliniate de Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată în dimineaţa zilei de marţi, 9 ianuarie 2018, în capela Casei Santa Marta. Pontiful a prezentat o reflecţie despre lecturile biblice ale zilei după ritul roman, 1Samuel 1,9-20 şi Marcu 1,21-28, citim în materialul de pe situl Radio Vatican. Comentând Evanghelia zilei, despre Isus care învăţa ca unul care are autoritate, Papa a subliniat că, în realitate, era vorba de „o învăţătură nouă”: noutatea lui Cristos este tocmai „darul autorităţii” primit de la Tatăl. Învăţătura cărturarilor şi a învăţătorilor legii, a remarcat Sfântul Părinte, spunea adevărul, dar lumea gândea altceva pentru că ceea ce spuneau aceştia nu ajungea la inima ascultătorilor. Învăţătura lui Isus, în schimb, provoca stupoare, mişca inimile, pentru că ceea ce conferă autoritate este apropierea. Isus „avea autoritate pentru că era aproape de oameni, înţelegându-le problemele, suferinţa şi păcatele. El înţelegea pentru că era aproape. Primea, vindeca şi învăţa de o manieră apropiată”. „Ceea ce dă autoritate unui păstor sau retrezeşte autoritatea care îi este dată de Tatăl este apropierea: apropierea de Dumnezeu în rugăciune – un păstor care nu se roagă, un păstor care nu-l caută pe Dumnezeu şi-a pierdut partea – şi apropierea faţă de oameni. Păstorul detaşat de oameni nu ajunge la oameni cu mesajul său. Apropierea, această dublă apropiere. Aceasta este ungerea păstorului care este mişcat de darul lui Dumnezeu în rugăciune şi poate fi mişcat de păcatele, problemele, bolile de care suferă oamenii: îl face pe păstor să se mişte lăuntric”. Cărturarii, a continuat Sfântul Părinte, şi-au pierdut capacitatea de a se lăsa mişcaţi tocmai pentru că „nu erau aproape nici de oameni, nici de Dumnezeu”. Şi când se pierde această apropiere, păstorul ajunge la „incoerenţa vieţii”. „Isus este clar în această privinţă: ‘Faceţi ceea ce spun’ – pentru că ei spun adevărul – ‘dar nu ceea ce fac’. Duplicitatea vieţii. Este urât să vezi păstorii cu viaţă dublă: este o rană în Biserică. Păstorii bolnavi, care au pierdut autoritatea şi merg înainte în această duplicitate a vieţii. Există atâtea feluri de a merge înainte cu viaţa dublă, dar e dublă. Isus este foarte dur cu ei. Nu doar că spune oamenilor să-i asculte dar să nu facă ceea ce fac, însă acestora ce le spune? ‘Voi sunteţi morminte văruite’: foarte frumoşi în ce priveşte învăţătura, văzuţi din afară. Dar înăuntru, putreziciune. Acesta este sfârşitul păstorului care nu are apropiere faţă de Dumnezeu în rugăciune şi faţă oameni în compasiune”. Referindu-se la prima lectură a celebrării euharistice, despre naşterea profetului Samuel, Pontiful a scos în evidenţă figura Anei, care se roagă Domnului să aibă un fiu de parte bărbătească. Pagina sacră vorbeşte şi despre preotul Eli, unul slab, care a pierdut apropierea de Dumnezeu şi de oameni. Acesta credea că Ana era beată. Ea, în schimb, se ruga în inima sa, mişcându-şi numai buzele. Ana i-a explicat lui Eli că este în suferinţă şi că ceea ce vorbea era „excesul” de suferinţă şi nelinişte. În timp ce vorbea, Eli s-a dovedit capabil să se apropie de inima Anei, spunându-i în cele din urmă să meargă în pace: „Dumnezeu lui Israel să-ţi dea după ceea ce ai cerut”. Şi-a dat seama, a remarcat Pontiful, că a greşit şi a făcut să iasă din inima lui „binecuvântarea şi profeţia”. La scurtă vreme, Ana l-a născut pe Samuel. Papa Francisc a continuat: „Eu voi spune păstorilor care au trăit viaţa fiind detaşaţi de Dumnezeu şi de popor, de oameni: ‘Nu-ţi pierde speranţa. Există întotdeauna posibilitatea. Acestuia i-a fost îndeajuns să vadă, să se apropie de această femeie, să o asculte şi să retrezească autoritatea pentru a binecuvânta şi a proroci. Profeţia a avut loc şi femeia a născut un fiu’. Autoritatea este darul lui Dumnezeu. Numai de la El vine. Isus o dăruieşte celor care sunt ai Săi. Autoritate în a vorbi, care vine din apropierea de Dumnezeu şi de oameni, mereu împreună. Autoritatea care este coerenţă, nu duplicitate a vieţii. Şi dacă un păstor o pierde, cel puţin să nu piardă speranţa, ca Eli: există întotdeauna timp pentru a se apropia şi a retrezi autoritatea şi profeţia”. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1830, Ultimul acces: 2026-11-10 06:43:16
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
