© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Maria cea plină de har să ne ajute să trăim o viaţa frumoasă[2017-12-08]Rugăciunea Angelus08.12.2017, Vatican (Catholica) - Fecioara Maria ne ajută „să rămânem tineri, spunând ‘nu’ păcatului, şi să trăim o viaţă frumoasă, spunând ‘da’ lui Dumnezeu”, a spus Papa Francisc la rugăciunea Angelus recitată de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic vineri, 8 decembrie 2017, în solemnitatea liturgică a Neprihănitei Zămisliri. Vă oferim discursul Sfântului Părinte, după traducerea de lucru a Radio Vatican. Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua! Astăzi contemplăm frumuseţea Mariei Neprihănite. Evanghelia, care relatează episodul Bunei Vestiri, ne ajută să înţelegem ceea ce sărbătorim, mai ales prin salutul îngerului. El se adresează Mariei cu un cuvânt care nu este uşor de tradus, care înseamnă „copleşită de har”, „creată de har”, „plină de har” (Luca 1,28). Înainte de a-i spune Maria, o numeşte plină de har şi în acest fel revelează numele nou pe care Dumnezeu i l-a dat şi care i se potriveşte mai mult decât numele pe care i l-au dat părinţii ei. Şi noi o numim la fel la fiecare „Bucură-te, Marie!” Ce înseamnă „plină de har”? Că Maria este plină de prezenţa lui Dumnezeu. Şi dacă Dumnezeu locuieşte pe deplin în ea, nu este loc în ea pentru păcat. Este un lucru extraordinar, pentru că lumea întreagă, din păcate, este contaminată de rău. Fiecare dintre noi, privindu-se în sine, vede laturi întunecoase. Chiar şi cei mai mari sfinţi erau păcătoşi şi toate realităţile, chiar şi cele mai frumoase, sunt afectate de rău: toate, în afară de Maria. Ea este singura „oază verde” a omenirii, singura nepătată, creată neprihănită pentru a-l primi pe deplin, prin „da”-ul ei, pe Dumnezeu care venea în lume ca să înceapă astfel o istorie nouă. De fiecare dată când o recunoaştem plină de har, îi facem complimentul cel mai mare, acelaşi pe care i l-a făcut Dumnezeu. Un compliment plăcut care se face de obicei unei femei este să i se spună, cu politeţe, că arată o vârstă tânără. Când îi spunem Mariei „plină de har”, într-un anumit sens îi spunem şi acest lucru, dar la un nivel mai înalt. O recunoaştem, astfel, mereu tânără, pentru că păcatul nu a făcut-o niciodată să îmbătrânească. Există un singur lucru care te face cu adevărat să îmbătrâneşti, să îmbătrâneşti lăuntric: nu vârsta, ci păcatul. Păcatul ne face bătrâni, pentru că face ca inima să ajungă sclerotică. O închide, o face inertă, o face să se ofilească. Dar „cea plină de har” este fără de păcat. Atunci este mereu tânără, este „mai tânără decât păcatul”, este „cea mai tânără a neamului omenesc” (G. Bernanos, „Jurnalul unui paroh de ţară”). Biserica astăzi o felicită pe Maria numind-o „toată frumoasă”, „tota pulchra”. După cum tinereţea ei nu constă în vârsta pe care o are, tot la fel frumuseţea ei nu constă în exterioritate. Maria, după cum arată Evanghelia de astăzi, nu se evidenţiază prin aparenţe: de familie simplă, ducea un trai modest la Nazaret, un sătuc aproape necunoscut. Şi nu era faimoasă: nici chiar când îngerul a vizitat-o, nimeni nu a aflat; în ziua aceea nu se afla acolo niciun reporter. Fecioara Maria nu a avut nici măcar o viaţă comodă, ci preocupări şi temeri: ea „s-a tulburat” (v. 29) la cuvântul îngerului, spune Evanghelia, şi când îngerul „a plecat de la ea” (v. 38), problemele au devenit mai mari. Cu toate acestea, „cea plină de har” a trăit o viaţă frumoasă. Care a fost secretul ei? Îl putem înţelege privind încă o dată la scena Bunei Vestiri. În multe picturi, Maria este reprezentată şezând înaintea îngerului cu o carte mică în mână. Aceasta este cartea Scripturii. În acest fel Maria obişnuia să-l asculte pe Dumnezeu şi să se întreţină cu El. Cuvântul lui Dumnezeu era secretul ei: aproape de inima ei, a luat apoi trup în sânul ei. Rămânând cu Dumnezeu, dialogând cu El în orice situaţie, Maria şi-a făcut viaţa frumoasă. Nu aparenţa, nu ceea ce trece, ci inima îndreptată spre Dumnezeu face viaţa frumoasă. Să ne uităm astăzi cu bucurie la „cea plină de har”. Să-i cerem să ne ajute să rămânem tineri, spunând „nu” păcatului, şi să trăim o viaţă frumoasă, spunând „da” lui Dumnezeu. După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele: Iubiţi fraţi şi surori! Vă salut cu afecţiune pe voi toţi, pelerinii prezenţi astăzi, în special familiile şi grupurile parohiale. Salut confraternitatea şi atleţii din Rocca di Papa, şi studenţii de la Şcolile Saleziene din Milano. În această sărbătoare a Mariei Neprihănite, Acţiunea Catolică Italiană îşi reînnoieşte adeziunea. Îndrept gândul meu către asociaţiile ei diecezane şi parohiale, încurajându-i pe toţi să îşi întărească angajamentul formativ pentru a fi mărturisitori credibili ai Evangheliei. Fecioara să binecuvânteze Acţiunea Catolică şi să facă rodnică hotărârea ei de a sluji misiunea evanghelizatoare a Bisericii. După amiază voi merge în Piazza di Spagna ca să reînnoiesc tradiţionalul act de omagiu şi rugăciune la picioarele monumentului dedicat Neprihănitei. Vă cer să fiţi spiritual alături de mine în acest gest, care exprimă devoţiunea de fii faţă de Maica noastră cerească. Toţi împreună, cu spiritul, înaintea Fecioarei. Tuturor vă urez o sărbătoare frumoasă şi un drum frumos prin Advent. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere! Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1121, Ultimul acces: 2026-09-26 12:05:42
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
