Interviu | Vasile Bănescu: „Nu din cauza construirii Catedralei Mântuirii Neamului nu se construiesc spitale, şcoli şi autostrăzi”

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Interviu | Vasile Bănescu: „Nu din cauza construirii Catedralei Mântuirii Neamului nu se construiesc spitale, şcoli şi autostrăzi”

[2017-11-14]

de Gheorghe Anghel

Catedrala Mântuirii Neamului va fi sfinţită în data de 30 noiembrie 2018, anul în care România va sărbători Centenarul. Într-un interviu pentru Jurnalistii.ro, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, a precizat că lucrările se află în grafic întrucât se lucrează în trei schimburi. Mai exact, peste 80% din volumul lucrărilor este finalizat şi, în prezent, se lucrează la nivelul de la care începe construirea viitoarelor turle, ajungându-se la cota 62 de metri.
Catedrala Naţională nu va fi o construcţie megalomanică, aşa cum s-a speculat, pentru că, potrivit lui Vasile Bănescu, nu implică niciun exces arhitectonic, iar „raţiunea fondatoare a construirii Catedralei Naţionale este cinstirea tuturor eroilor români din toate timpurile, inclusiv a celor de astăzi, soldaţi români ajunşi pe fronturile de luptă unde România are angajamente militare”.
În cadrul interviului, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei le-a dat replica românilor care au votat viitoarea catedrală drept cel mai relevant kitsch, a povestit despre cum a luat naştere ideea construirii unui astfel de edificiu şi a explicat de ce construirea Catedralei Mântuirii Neamului nu poate fi o „piedică” în calea construirii de spitale, şcoli şi autostrăzi.
Jurnalistii.ro: Catedrala Mântuirii Neamului Românesc a fost desemnată de peste 10.000 de votanţi cel mai relevant kitsch românesc, în cadrul unui concurs organizat de Muzeul Kitsch-ului din România, în perioada 15-31 iulie. De ce credeţi că românii au o aversiune atât de mare faţă de un edificiu care nici măcar nu este finalizat?
Vasile Bănescu: În primul rând, din ignoranţă. A vorbi despre actuala Catedrală a Mântuirii Neamului, care se află într-un stadiu foarte avansat de construcţie, ca despre un kitsch, trădează în primul rând o crasă superficialitate şi necunoaştere a subiectului. Această Catedrală încă nu a prins conturul final. Poţi să te pronunţi în legătură cu arhitectura unui edificiu doar după ce acesta este finalizat, atunci când îl poţi privi şi aprecia în ansamblu. Aşadar, cei care s-au grăbit să numească kitsch această construcţie, care va fi una edificatoare ca simbol al demnităţii şi identităţii naţionale, au comis o mare eroare. Onest este să ne aplecăm atent asupra unui proiect pe care dorim să-l evaluam, să-l cercetăm riguros din mai multe puncte de vedere şi doar ulterior să extragem o concluzie. Ideal este să ne pronunţăm în cunoştinţă de cauză, nu invers.
Această parţială aversiune publică faţă de subiectul ”catedrală” a rezultat aşadar din ignorarea proiectului şi a istoriei acestuia, precum şi a raţiunilor care au stat şi stau la baza lui. E nedrept şi ilogic să judeci ceea ce nu cunoşti.
S-a tot speculat că va fi o construcţie megalomanică…
Aşa cum am mai precizat, această Catedrală va fi o construcţie zveltă, o construcţie armonioasă, care împleteşte în mod fericit arhitectura bizantină cu elemente de arhitectură românească. În plan arhitectural, a împrumutat câteva dintre elementele cele mai reuşite din arhitectura altor catedrale ortodoxe, reuşind să ofere însă şi o imagine originală care o va distinge foarte bine şi foarte frumos. Va fi o biserică mare şi nu mică pentru că va fi Catedrala Ortodoxiei româneşti. Din acest motiv, ea va impune, desigur, şi prin dimensiunile sale, unele proprii şi fireşti în context. Clădirea Catedralei situată peste cota +0,00 m se desfăşoară pe o lungime de 126,10 de metri, o lăţime de 67,70 metri şi o înălţime de 120,00 metri până la baza crucii de pe turla principală. Când vorbim de o catedrală, nu vorbim despre o biserică obişnuită. Ea nu putea fi nici mică, nici din lemn, cum ironic s-a fredonat cândva, pentru că o catedrală e construită rarisim sau doar o singură dată în istoria unui popor. Ea e făcută să dureze în timp şi invită la reflecţie pe tema veşniciei. Ea este edificată ca să reprezinte spiritualitatea şi identitatea creştină a unui popor. Exact acesta este şi cazul Catedralei Naţionale din Bucureşti.
Dimensiunile sale nu sunt deloc disproporţionate, ci bine gândite, conforme cu spaţiul în care este amplasată şi cu mistagogia creştină care stă la baza arhitecturii bisericeşti. Repet, această Catedrală este construită şi ca simbol naţional şi identitar, motiv pentru care nu va putea fi decât o catedrală frumoasă.
Pe cei care ignorant şi grăbit o apreciază ca pe un kitsch îi rog să se pronunţe din nou la anul pe vremea aceasta, când Catedrala Naţională va fi gata şi când vor putea să o vadă în toată amploarea ei.
Nu este o construcţie megalomanică, pentru că nu frizează niciun exces arhitectonic. Ea este proiectată să se integreze, inclusiv vizual, cât mai bine în spaţiul care i-a fost destinat, ţinând cont şi de ambientul urban în care este construită. Ea va fi mărginită de alte patru edificii care vor avea multiple funcţionalităţi: social-pastorală, culturală, filantropică şi medicală. Va fi, de asemenea, sediul unui Muzeu al Creştinismului Românesc care va fi situat la nivelul ei inferior. Clădirile anexe (de înălţime mult mai redusă) vor fi construite după finalizarea construcţiei Catedralei. Acestea vor oferi spaţii pentru cazarea şi hrana pelerinilor, pentru activităţi pastorale, culturale, sociale şi medicale ale Bisericii. Alături de Catedrală va fi amenajat un parc având o suprafaţă de cinci hectare, care va cuprinde multe spaţii verzi, unele fiind special amenajate pentru copii.
Ridicarea unei catedrale în vremea noastră, într-o ţară în care mass media preponderent secularizate nu privesc cu ochi buni nici măcar construirea unei biserici de cartier, constituie un subiect foarte uşor de manipulat negativ. Acesta este încă un motiv care poate explica aversiunea faţă de proiectul catedralei, aversiune promovată mai ales în spaţiul mediatic în care temele religioase, faptul religios însuşi şi problematica amplă a Bisericii sunt tratate cu o descalificantă rea-voinţă şi superficialitate.
Deseori, se pune în balanţă construirea unei biserici cu construirea unui spital…
Ne amintim de lozinca total manipulatoare ”Vrem spitale, nu catedrale”, strigată de grupuscule cu identitate dubioasă şi care masca viclean o crudă realitate: spitalele de la noi se închid din lipsă de personal (exodul medicilor din România), nu din lipsă de bani. Bugetul Ministerului Sănătăţii este, firesc, unul consistent, dar în ciuda acestui fapt nu s-au construit şi nu se construiesc spitale, ceea ce ne aminteşte încă o dată de marea corupţie din spaţiul românesc. Se închid şcoli din cauza lipsei de elevi, natalitatea din România devenind crunt îngrijorătoare, şi nu se construiesc şcoli, deşi bugetul Ministerului Învăţământului ar permite lucrul acesta. Dacă stăm să analizăm atent şi onest, ne confruntăm cu mai multe sofisme: nu din cauza construirii Catedralei Mântuirii Neamului nu se construiesc spitale, şcoli şi autostrăzi, ci din cauza corupţiei şi a unor politici sociale proaste sau prost aplicate la nivelul acestor domenii esenţiale, dar vitregite în ultimele două decenii în România.
Pe de altă parte, nu e nimic nefiresc în faptul că Biserica edifică, printre multe alte aşezăminte social-filantropice, şi biserici. Nu poţi pretinde răstit Bisericii să construiască autostrăzi şi spitale decât dacă ţii să te faci de râs, pentru că menirea ei fundamentală nu este aceea a unui minister al construcţiilor publice, ci una ramificată: pastoral-misionară, social-filantropică, culturală, adică una prin excelenţă soteriologică, moral-spirituală. Patriarhia Română derulează momentan proiecte social-filantropice în număr de aproximativ 700, programe care includ şi aşezăminte medicale, farmacii, case de bătrâni, aşezăminte pentru copii.
În acest moment, Biserica Ortodoxă Română este instituţia cu cea mai coerentă şi amplă activitate social-filantropică din România, fapt evident, dar în mare măsură ignorat de mass-media.
Oamenii se inflamează îndeosebi atunci când se alocă bani, cum s-a întâmplat şi în urmă cu câteva zile când PMB v-a alocat un milion de euro…
De-a lungul timpului, statul român s-a implicat, în mod justificat, în sprijinirea construirii Catedralei. Cele trei surse de finanţare ale Catedralei Mântuirii Neamuluisunt, conform Legii Catedralei (nr. 261/2005), Patriarhia Română, Guvernul României prin Secretariatul de Stat pentru Culte, şi autorităţile locale, primăriile.
Guvernul a alocat anual sume variate, după posibilităţi, ceea ce face pentru toate cultele religioase din România care au proiecte în derulare. Uneori şi unele primării au făcut acest lucru, mai ales Primăria Generală a Capitalei, întrucât Catedrala va deveni un punct esenţial al oraşului Bucureşti. Sprijinul oferit de statul român este menit să contribuie şi la punctarea fructuoasă a Centenarului din 2018, când sărbătorim naşterea statului român modern, amplu proces istoric la care BOR a avut o contribuţie extraordinar de importantă. Acest lucru se uită azi. Se mai uită şi cât de fertilă a fost în istorie relaţia dintre Biserica Ortodoxă şi Statul român, relaţie de cooperare care şi astăzi este firesc să meargă mai departe pentru că Biserica Ortodoxă şi cultele religioase în general suplinesc major statul în zona socială, culturală şi filantropică. Această relaţie stat – culte este cât se poate de firească şi orice stat înţelept alege să cultive atent această relaţie, să sprijine cultele religioase care nu fac decât să coaguleze în societate un bine consistent, dar mai greu de cuantificat: un bine de natură morală şi spirituală. Este şi cazul relaţiei dintre statul român şi BOR care sunt parteneri într-un raport firesc de sprijinire reciprocă. De aceea, statul român a alocat din când în când fonduri pentru edificarea unei Catedrale Naţionale. Este şi cazul celorlalte state din Europa, ortodoxe sau nu, care au catedrale naţionale reprezentative.
Nu există prea multe biserici în România. Cele care au fost construite după 1990 au fost construite pentru că acest lucru se impunea, inclusiv la solicitarea credincioşilor. Se ştie că sub comunism procesul de urbanizare forţată era şi o formă de secularizare agresivă, cartierele construite neincluzând nicio biserică. Chiar şi în acest moment există, raportat la numărul de credincioşi ortodocşi, un număr insuficient de biserici. În cazul altor culte religioase lucrurile stau cu totul altfel. Prea puţini ştiu că cel mai mare număr de locaşuri de cult din România nu aparţine Bisericii Ortodoxe, ci celorlalte culte. Doar 37,9% dintre lăcaşurile de cult construite după 1989 aparţin BOR. Credincioşii ortodocşi, care reprezintă 86,45% din populaţia României, deţin doar 59,9% din numărul total al lăcaşurilor de cult, iar celelate culte recunoscute au 40,1% dintre acestea.
În Bucureşti, raportat la media ortodoxă naţională, numărul de biserici este subreprezentat. La o populaţie rezidentă de 1.587.951 de locuitori ortodocşi există 260 de biserici ortodoxe (parohiale, mănăstireşti, capele, paraclise), adică un lăcaş de cult pentru 6.108 locuitori. Într-o situaţie centralizată, prezentată de Secretariatul de Stat pentru Culte, se arată în mod clar că Biserica Ortodoxă Română rămâne cultul cu cele mai puţine biserici raportat la numărul de credincioşi, situaţia fiind problematică în Bucureşti, unde fiecare dintre bisericile existente deserveşte mai mult de 6.000 de persoane. Nimic din această nudă realitate nu reprezintă însă un subiect de interes pentru mass-media din România, ceea ce este nedrept şi trist.
În ce stadiu se află lucrările la Catedrala Mântuirii Neamului?
Sfinţirea Catedralei Mântuirii Neamului a fost fixată pe 30 noiembrie 2018, chiar de ziua Sfântului Apostol Andrei, unul dintre hramurile Catedralei. Primul hram este Înălţarea Domnului care coincide şi cu Ziua Eroilor. Subliniez constant că această Catedrală, al cărei proiect datează de aproape 140 de ani, este un monument creştin dedicat tuturor eroilor români din toate timpurile. Aşa a şi fost gândit proiectul iniţial.
Mihai Eminescu este cel care a vorbit pentru prima dată despre necesitatea construirii unei Catedrale Naţionale în 1885, dar despre el, ideea sa şi articolul său din ziarul Timpul nu vorbeşte azi nimeni la televizor.
După războiul de Independenţă (1877-1878) s-a pus problema ridicării unei catedrale reprezentative în amintirea şi spre pomenirea tuturor eroilor români care şi-au dat viaţa pentru naşterea statului român.
Catedrala are şi o necesitate practică, desigur. Actuala aşa-zisă catedrală patriarhală este o modestă biserică de mănăstire din secolul al XVII-lea, devenită total neîncăpătoare de mulţi ani de zile. Construirea viitoarei Catedrale este şi o compensare la nivel istoric în urma demolării atât de multor biserici în perioada regimului comunist. Chiar în zona de construire a noii Catedrale au fost demolate trei biserici, iar alte două au fost translate.
Raţiunea fondatoare a construirii Catedralei Naţionale este însă cinstirea tuturor eroilor români din toate timpurile, inclusiv a celor de astăzi, soldaţi români ajunşi pe fronturile de luptă unde România are angajamente militare şi unde, din nefericire, se întâmplă adesea ca unii dintre ei să moară. Toţi vor fi pomeniţi aici. Viitoarea Catedrală va servi inclusiv ca spaţiu pentru ceremoniile de la marile sărbători naţionale. În ea se vor oficia slujbele dedicate eroilor. Catedrala va fi, inevitabil, şi un centru de interes turistic.
Veţi reuşi să vă încadraţi în timpul scurt care v-a mai rămas pentru a putea sfinţi Catedrala pe 30 noiembrie 2018?
Stadiul lucrărilor este unul foarte avansat. Peste 80% din volumul acestora este finalizat. Se lucrează deja la nivelul de la care începe construirea viitoarelor turle şi s-a ajuns deja la cota 62 de metri. Nu peste mult timp, se vor instala şi cele şase clopote ale Catedralei Naţionale. Cel mai mare dintre ele are 25 de tone şi se ştie că au fost fabricate în Austria, la Innsbruck, într-una dintre fabricile cu cea mai lungă tradiţie în domeniu din Europa. În legătură cu clopotul cel mare, în perfectă necunoştinţă de cauză, s-au emis a priori temeri şi critici legate de sunetul puternic al acestuia, care i-ar putea deranja pe cei din vecinătate. Vreau să-i liniştesc pe cei care citesc acest interviu şi să le spun că acest clopot va fi montat la o mare înălţime, mult deasupra tuturor clădirilor din jur, iar ferestrele din turla clopotniţei principale vor avea un sistem de jaluzele reglabile care vor orienta sunetul în aşa fel încât acest sunet amplu şi frumos să nu deranjeze pe nimeni, nici măcar pe criticii actuali ai proiectului Catedralei.
Aşadar, stadiul lucrărilor este foarte avansat şi se lucrează într-un ritm neîntrerupt, în trei schimburi. Ritmul alert este dictat şi de grija de a nu se degrada lucrurile deja făcute. O lucrare de această amploare trebuie finalizată într-un termen rezonabil. Viitoarea Catedrală va avea 370 de ferestre şi 27 de uşi, acestea din urmă din bronz. Ea va putea găzdui în timpul slujbelor şi evenimentelor aproximativ 5.000 de persoane. După sfinţire, vor urma lucrările interioare, mai precis realizarea picturii murale sau, eventual, a mozaicurilor.
Sub cota zero a Catedralei va exista şi un paraclis, în care se va oficia zilnic sfânta Liturghie.
Cum a fost stabilit numele catedralei?
Numele Catedralei Mântuirii Neamului a fost stabilit în secolul al XIX-lea, atunci când s-a pus problema întocmirii proiectului şi încă se păstrează, deoarece, în limbajul vremii, mântuirea neamului însemna eliberarea poporului român de sub stăpânire străină. ”Mântuirea” are în acest context sensul de ”eliberare”, iar cuvântul ”neam” are înţelesul de ”popor”. Numele originar al Catedralei nu are aşadar o conotaţie religios-teologică, ci una istorică. Din raţiuni deja clare, ea se numeşte astăzi şi Catedrala Naţională.
De ce sumă mai este nevoie pentru finalizarea lucrărilor?
Până în acest moment, s-au cheltuit 81 de milioane de euro cu TVA inclus şi s-au plătit către stat 14,5 milioane de euro ca TVA. Costul final al catedralei este cert stabilit la suma de 91 de milioane de euro cu TVA inclus, urmând ca la final să se mai întoarcă la stat sub formă de TVA încă 16,5 milioane de euro. Mai este nevoie aşadar de 10 milioane de euro în acest moment. Banii vor veni de la Patriarhia Română, parţial de la statul român şi, o mare parte, din donaţii.
Acest proiect a mobilizat foarte mulţi români care au ales să doneze discret, oameni din toate categoriile sociale, oameni despre care nu se vorbeşte la televizor. Recent, a fost totuşi dat publicităţii cazul unei vârstnice femei care, dintr-o pensie foarte mică, a strâns 10.000 de lei pe care i-a donat pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Un gest cu adevărat extraordinar. Această Catedrală se ridică aşadar şi cu sprijinul donatorilor privaţi din ţară şi străinătate, care, din puţinul lor, dar în număr foarte mare, fac donaţii. Pulsul real al ataşamentului oamenilor faţă de viitoarea Catedrală Naţională este unul care nu răzbate, din păcate, în zona mediatică.
Cine doreşte poate face această donaţie la sediul contabilităţii Patriarhie Române, prin SMS sau prin transfer bancar.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 2886, Ultimul acces: 2026-09-29 23:54:09

Timp total: 0.04s...

[]:1