Cuvântul Patriarhului Daniel la Sfinţirea mare a apei: Folosul şi importanţa acestei slujbe

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Cuvântul Patriarhului Daniel la Sfinţirea mare a apei: Folosul şi importanţa acestei slujbe

[2025-01-06]

de Sorin Ioniţe

La sfinţirea mare a apei, de Bobotează, Patriarhul României a rostit un cuvânt în care a subliniat folosul acestei slujbe şi importanţa evenimentului petrecut la Iordan.
Părintele Patriarh a reamintit luni că Agheasma Mare este „sfinţitoare, de suflet şi de trup, de case, de gospodării şi de grădini”, „vindecătoare, de boli sufleteşti şi trupeşti”, dar şi „eliberatoare de duhuri necurate, de patimi rele şi de situaţii dificile”.
De asemenea, Patriarhul Daniel a menţionat că Hristos a venit în lume ca să o sfinţească în întregime – nu numai sufletul şi trupul omului, ci şi întreg cosmosul, întreaga creaţie.
„Când Mântuitorul a devenit om, S-a întrupat din interiorul umanităţii, din pântecele Fecioarei, prin lucrarea Duhului Sfânt. Şi astfel, mai întâi a sfinţit natura umană, sufletul şi trupul, din interiorul umanităţii. Apoi, când S-a născut în peştera Betleemului a sfinţit Pământul din interior, din peşteră”.
Iar astăzi, la Botezul Domnului, „Duhul Sfânt Se poartă deasupra apelor pentru refacerea, renaşterea sau reînnoirea creaţiei, a lumii”.
Textul integral:
Cuvântul Patriarhului Daniel la Sfinţirea mare a apei
Astăzi prăznuim Botezul Domnului. Este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii. Această sărbătoare este menţionată în secolul al III-lea, alături de sărbătoarea Naşterii Domnului şi de sărbătoarea Învierii Domnului.
În această zi Evangheliile ne arată legătura care există între Botezul Domnului nostru Iisus Hristos în Iordan şi botezul fiecărui creştin, şi anume, după ce S-a botezat în Iordan cu botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor – deşi nu avea păcat – botez care era pregătitor pentru botezul creştin de mai târziu, Iisus Hristos, pe când ieşea din apele Iordanului, spun Sfintele Evanghelii, s-au deschis cerurile şi Duhul Sfânt în chip de porumbel a pogorât deasupra lui Iisus şi a stat deasupra Sa (Matei 3, 16; Marcu 1, 10; Luca 3, 21-22).
Plana deasupra Lui, ca şi cum cineva Îl arăta cu degetul, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, ca să-l deosebească de ceilalţi oameni care se aflau la Iordan. Iar din cer s-a auzit glasul Tatălui veşnic, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care bine am voit” (Matei 3, 17; Marcu 1, 11; Luca 3, 22). Cu alte cuvinte, în momentul ieşirii lui Iisus din apele Iordanului se deschid cerurile şi Se arată Sfânta Treime, şi anume Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor, este arătat oamenilor de Duhul Sfânt, Care coboară peste Iisus, în chip de porumbel şi mărturisit de glasul Tatălui din ceruri, care zice: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”.
De aceea, în troparul Botezului Domnului se spune: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea (sau adorarea) Treimii S-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; iar Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului”, adică a adeverit tăria sau puterea cuvântului Tatălui.
Această sărbătoare a Botezului Domnului este numită şi Arătarea sau Epifania Domnului Iisus la Iordan, dar şi Teofania sau Dumnezeiasca Arătare, adică Arătarea Preasfintei Treimi. Astfel, Arătarea Preasfintei Treimi după Botezul Domnului Iisus în Iordan pregăteşte botezul creştinilor. De aceea, spre sfârşitul activităţii Sale pe pământ, înainte de a Se înălţa întru slavă la Cer, Domnul Iisus Hristos a poruncit ucenicilor să înveţe toate neamurile, adică toate popoarele, botezându-le „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” şi să le înveţe să păzească toate câte a poruncit El (Matei 28, 19-20).
Vedem aşadar că Botezul Domnului în Iordan este temelia botezului creştin. De aceea, noi, astăzi, prăznuim pomenirea Botezului Domnului Iisus Hristos în apele Iordanului, dar şi actualizarea sau înnoirea botezului nostru propriu. Din acest motiv, apa sfinţită în ziua sărbătorii Botezului Domnului este gustată de creştini şi ei sunt stropiţi cu această apă, pentru a-şi aminti de botezul lor în numele Sfintei Treimi.
Astăzi, noi ne aducem aminte de Botezul Domnului şi de propriul nostru botez, când am fost copii şi am fost botezaţi de către preot, iar Crezul a fost rostit de naşi. Însă în fiecare an, odată cu praznicul Botezului Domnului, ne mai aducem aminte şi de botezul poporului român. Poporul român nu a fost botezat la comanda conducătorului poporului (cneaz sau rege), ci printr-un proces lent, început de Sfântul Apostol Andrei – care este pictat aici, pe frontispiciul Palatului Patriarhiei. În timp ce ne formam ca popor nou, din geto-daci şi romani, ne-am creştinat. Creştinare lentă şi profundă, care ne-a ajutat să păstrăm credinţa apostolică în timpul invaziei popoarelor migratoare şi a puterilor ostile.
Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde şi Sfinţirea Mare a apei sau Agheasma Mare. Sfinţirea Mare a apei se săvârşeşte numai în legătură cu sărbătoarea Botezului Domnului. Chiar dacă se săvârşeşte în ajunul sărbătorii Botezului Domnului pentru ca preoţii să meargă la casele credincioşilor, totuşi, Sfinţirea Mare a apei se săvârşeşte după Vecernie (unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare), adică după ce am intrat în sărbătoarea Botezului Domnului. De asemenea, în ziua Botezului Domnului, adică astăzi, se săvârşeşte Sfinţirea Mare a apei.
De ce se numeşte sfinţirea „mare”? Pentru că este şi una „mică”. Care este dosebirea între Sfinţirea Mare a apei şi Sfinţirea mică (sau Agheasma Mică)? Sfinţirea Mare a apei se săvârşeşte numai la sărbătoarea Botezului Domnului, pe când Sfinţirea mică (sau Sfeştania, când se sfinţeşte casa) se săvârşeşte mai ales la 1 august, la 1 septembrie, la începutul Postului Paştilor şi ori de câte ori este nevoie: la sfinţirea casei, la sfinţirea fântânii, la sfinţirea holdelor etc. Deci, aceasta este prima deosebire: Agheasma Mare se săvârşeşte o dată în an, la sărbătoarea Botezului Domnului, pe când Agheasma mică, de mai multe ori.
A doua deosebire este faptul că, la Sfinţirea Mare a apei, există două serii de câte trei invocări ale Duhului Sfânt. Aceste două serii de câte trei invocări sau chemări ale Duhului Sfânt au fost numite, în termeni teologici, dublă epicleză, adică este vorba de o sfinţire dublă sau îndoită. Această Sfinţire Mare se arată şi printr-o rugăciune mai bogată, printr-o slujbă mai solemnă pe lângă această stăruinţă asupra chemării Duhului Sfânt spre sfinţirea apei.
Aşadar, Agheasma Mare nu se săvârşeşte în altă zi a anului decât la Botezul Domnului şi, deodată cu această sfinţire a apei – Sfinţirea Mare a apei – noi cu bucurie ne aducem aminte de botezul Domnului în Iordan, fiindcă Cel Care S-a botezat în Iordan este prezent aici. În tradiţia noastră ortodoxă, Sfinţirea Mare a apei se face înainte de sfârşitul Liturghiei. Deci ea este parte din Liturghie: după ce sfinţim apa, se dăruieşte binecuvântarea finală şi se face otpustul (apolisul sau încheierea) Sfintei Liturghii, în exteriorul bisericii.
Care este folosul acestei Sfinţiri mari a apei? Pentru ce folosim Agheasma Mare, pe care o luăm astăzi, după sfinţire? Trei sunt lucrările deosebite ale acestei ape sfinţite astăzi: în primul rând, ea este sfinţitoare, de suflet şi de trup, de case, de gospodării şi de grădini. În al doilea rând, Agheasma Mare este vindecătoare, de boli sufleteşti şi trupeşti. De aceea Agheasma Mare o iau în timpul anului şi cei care sunt foarte bolnavi, precum şi cei care nu au voie să se împărtăşească, dar ca o consolare sau mângâiere primesc dezlegare de la duhovnic pentru a lua Agheasma Mare.
În al treilea rând Agheasma Mare este eliberatoare de duhuri necurate, de patimi rele şi de situaţii dificile. Adică prin gustarea Aghesmei Mari şi prin stropire cu Agheasmă Mare se alungă patimile şi duhurile necurate sau duhurile rele. De aceea, când omul are tulburări, încercări în viaţă, foloseşte această Agheasmă Mare. Deci Agheasma Mare este sfinţitoare, vindecătoare şi eliberatoare de patimi rele şi de duhuri necurate.
În viaţa liturgică Bisericii Ortodoxe, această Agheasmă Mare se foloseşte la sfinţirea antimiselor, a veşmintelor bisericeşti, la sfinţirea obiectelor bisericeşti, la sfinţirea clopotelor…ş.a.
Sfinţirea mică a apei (Agheasma mică), cum am spus, se foloseşte ori de câte ori este nevoie. Slujba aceasta este mai scurtă şi nu conţine două serii de invocări ale Duhului Sfânt, ci doar una. Dar este şi ea binefăcătoare, sfinţitoare, vindecătoare şi eliberatoare şi, foarte adesea, credincioşii, la începutul lunii, cheamă pe preot să sfinţească locuinţa lor.
În încheiere trebuie să amintim faptul că Domnul Iisus Hristos a venit în lume ca să sfinţească întreaga lume – nu numai sufletul şi trupul omului, ci şi întreg cosmosul, întreaga creaţie. Când Mântuitorul a devenit om, S-a întrupat din interiorul umanităţii, din pântecele Fecioarei, prin lucrarea Duhului Sfânt. Şi astfel, mai întâi a sfinţit natura umană, sufletul şi trupul, din interiorul umanităţii. Apoi, când S-a născut în peştera Betleemului a sfinţit Pământul din interior, din peşteră.
Iar astăzi, la Botezul Domnului, vedem şi cântăm în slujbele noastre că El sfinţeşte apele Iordanului şi firea apelor, aducându-ne aminte că, la începutul facerii lumii, Duhul Sfânt „Se purta deasupra apelor” (Facerea 1, 2). Acum Duhul Sfânt Se poartă deasupra apelor pentru refacerea, renaşterea sau reînnoirea creaţiei, a lumii. Iar botezul nostru este o naştere din nou, o naştere duhovnicească, spre deosebire de cea biologică. De aceea, Domnul Iisus Hristos a spus: „Dacă nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea intra în Împărăţia Cerurilor” (Ioan 3, 5).
Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu să simţim iubirea lui Hristos faţă de noi şi să-I răspundem cu credinţă, cu iubire şi cu fapte bune, spre slava lui Dumnezeu şi spre a noastră mântuire. Amin.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 330, Ultimul acces: 2026-09-23 17:36:11

Timp total: 0.03s...

[]:1